Arthur Augustus Ford (1897-1971), a fost un mare mediu spiritist american, dovedindu-și calitățile prin descoperirea codului soților Houdini în 1928. Houdini, faimosul iluzionist, a fost angajat într-o adevărată luptă împotriva spiritiștilor demascând mulți impostori. Împreună cu soția lui, a stabilit un cod foarte complex prin care, cel care murea primul, trebuia să comunice cu cel rămas în viață. Soția lui Houdini, rămasă în viață, a primit mesajul soțului ei prin Arthur Ford. A fost un fenomen al epocii sale uimind numeroși cercetători și doborând orice fel de capcană a scepticilor timpului. Din ultima sa carte „After death” pe care a terminat-o în 1971, cu două săptămâni înainte să moară, încerc să traduc un fragment unde un spirit îi vorbește despre rugăciune:

„V-ați ruga mult mai mult dacă ați ști ce binecuvântată îmbogățire aduce rugăciunea! Teologii voștri au discutat foarte mult despre valoarea rugăciunii și s-au pierdut printre nenumărate opinii ignorând sâmburele problemei. Nu știu – și cum ar putea? – de îngerii mesageri ce umblă printre oameni gata să ajute orice spirit care se adresează Dumnezeului său… Cel mai adesea tocmai cererea neacordată este cea mai mare binecuvântare pentru sufletul care se roagă. Strigătul unui spirit trist – un plânset provocat de o amară durere – este o ușurare necunoscută …de multe ori dacă ar fi satisfăcută rugăciunea ar provoca mai mult rău decât bine.
Omul cere din ignoranță, irascibilitate sau vanitate, și rugăciunea rămâne fără răspuns… dar a servit să pună în contact spiritul său cu o inteligență care așteaptă ocazia unei întâlniri și care poate să dea forță și consolare în caz de nevoie. Ar deveni totul foarte ușor dacă oamenii ar căuta să ducă o viață de rugăciune. Nu așa-zisa viață devoțională care constă în amânarea îndatoririlor umane și în pierderea multor ore prețioase într-o morbidă anatomie de sine, în dezvoltarea unui autoexamen insalubru sau într-o cerșetorie forțată departe de realitate.
Pentru ca rugăciunea să fie sinceră trebuie să pornească din inimă, spontană și impulsivă. Idea unei rugăciuni directe către un Dumnezeu gata mereu să rupă legi imutabile la orice cerere capricioasă este vinovată de discreditarea pe care a suferit-o instituția rugăciunii. Rugăciunea, acest strigăt spontan al sufletului către Dumnezeu, prin îngerii mesageri care sunt mereu aproape și mereu gata să trimită spre cer ruga până când aceasta ajunge în fața Lui, ceL ce are puterea să răspundă, nu poate să fie obiectul unei formalități. Nu poate consta din acte de manifestare externă. Nu este necesar să fie închisă într-o formulă literară și cu atât mai puțin convențională sau legată la vreo frazeologie stereotipă. Adevărata rugăciune este vocea spiritului care comunică cu Spiritul!”

Comentarii

comentarii

Încarcă mai multe articole asemănătoare.
  • Politicienii

    Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pen…
  • Doar un reper

    Aproape că n-am văzut venind primăvara… și iarna, chiar, a fost iarnă anul ăsta? Un …
  • Decalogul – poruncă cu poruncă

    Igor Sibaldi (Milano, 15 iunie 1957) este un scriitor și filosof italian. Născut din mamă …
Încarcă mai multe de Cezar I Mocanu

24 Comentarii

  1. Sorin.

    26/01/2013 la 14:34

    Eu cred ca acest tip de oameni sunt doar niste tepari.

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      26/01/2013 la 18:22

      Bineînțeles că ești liber să crezi ce vrei! Timpul le rezolvă pe toate.

      Răspuns

  2. Tutoriale by István

    27/01/2013 la 15:47

    Şi eu sunt convins că sunt mulţi care sunt ţepari în acest domeniu (e ceva normal, pentru că tot ce există e folosită şi pentru afaceri) însă sunt de acord şi cu afirmaţia că rugăciunea poate să fie benefică, dacă nu pentru mai mult, atunci cel puţin pentru starea psihică a omului. Deci, până la urmă chiar şi pentru necredincioşii poate sa fie un lucru bun. Citatul de mai sus din cartea respectivă, nu pare prostie de loc.

    Răspuns

  3. Dan

    01/02/2013 la 08:45

    Exista si sfinti, mai ales in Romania.
    Cu toate astea, sfintii stau ascunsi. In fata se baga excrocii care vand sperante false de mantuire unor pacatosi cu bani multi si cu ochii bulbucati spre a fi inselati.
    Dumnezeu nu e de vanzare!

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      01/02/2013 la 09:11

      Nu există sfinți mai ales în România – ăsta e un mod de a ne umfla mațul personalității! Sfântul stă ascuns pentru că este conștient, pentru că el știe! El știe că nu poate da mântuirea nimănui și știe că în fața Domnului nu există avocați…

      Răspuns

  4. Andrei

    23/02/2013 la 10:01

    de ce amestecati rugaciunea crestina cu elementele oculte?

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      23/02/2013 la 10:28

      Simplu: pentru că Dumnezeu nu este nici creștin, nici musulman și nici altceva! Rugăciunea este rugăciune și gata! Nu are apartenență decât în mintea fanaticilor. Cea mai mare blasfemie este să consideri că Dumnezeu face diferențe printre oameni și religii. Religia este doar o organizație care își arogă niște drepturi pe care Dumnezeu nu le-ar fi acordat niciodată. Religia este o ispită care, ca orice altă iluzie, nu face decât să îndepărteze omul de Dumnezeul său, separându-l de unitatea Divină. Nu există partide în fața lui Dumnezeu, în fața Lui pot sta doar oameni!

      Răspuns

      • Andrei

        24/02/2013 la 07:23

        negati existenta Diavolului, sa inteleg? pentru ca vad ca va raportati doar la Dumnezeu.

        daca ati tine cont si de “celalalt”, v-ati da seama ca exista si lucrari intunecate, opuse lucrarilor divine.

        Răspuns

        • Cezar I Mocanu

          24/02/2013 la 07:41

          Dacă ar fi să accept existența diavolului ar trebui să accept existența unui Dumnezeu limitat. Diavolul este ispita minții, este o entitate creată de om. Este invenția religiilor care au creat acest sistem bonus/malus… Sincer, spune-mi dumneata, la ce bun ar lăsa Dumnezeu să existe o asemenea absurditate? Să accept existența diavolului ar însemna să ajung la concluzia că noi oamenii, din punct de vedere moral, l-am depășit de mult pe Dumnezeu – și asta ar fi o nebunie! Nu, nu există diavol, nu există iad și nici pedepse eterne! Există Dumnezeu – Realitatea absolută, infinitul, omnipotentul, omniprezentul… Nu vă pierdeți sufletele în frică pentru că frica vă ucide spiritul! E un mare păcat să nu deschideți darul pe care Dumnezeu L-a lăsat… Sunteți ca servitorul care a îngropat talanții de frică să nu-i piardă.

          Răspuns

  5. Andrei

    25/02/2013 la 07:29

    cred ca sunteti in confuzie

    citati din biblie, parabola cu talantii, dar pe de alta parte negati existenta creaturilor demonice!

    la ce v-ati referit cand ati mentionat acel “dar lasat de Dumnezeu”? sa fie cumva rugaciunea? rugaciunea e buna asta e clar, dar ce ne facem cand avem de-a face cu vrajitori sau spiritisti? sunt buni si astia?

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      25/02/2013 la 08:56

      Parabola cu talanții nu afirmă că ar exista diavolul! Darul de care vorbesc este rațiunea, este rațiunea pe care o îngropați și o lăsați neutilizată mulțumindu-vă cu idei și cuvinte împrumutate de la alții. Adevărul nu se învață, se descoperă pe cont propriu! Iisus a dat niște repere pe baza cărora adevărul poate fi experimentat. Nu pot exista intermediari și nimeni nu poate să experimenteze adevărul în numele dumneavoastră. La fel ca demonii, și vrăjitorii au putere doar asupra celora care cred – pentru că de fapt cel care crede îi creează și le dă forță. Demonul este ispita, gândul necurat, patima care ia naștere în sufletul omului, nu vine niciodată din afară! Pe spiritiști nu-i deosebesc de liderii religioși care pretind că sunt ghidați și le vorbește Sfântul Duh. Sunt impostori în ambele tabere! Cei sinceri îi recunoști fără îndoială. Creștinismul, așa cum îl proferează religiile actuale, este foarte departe de învățătura lui Iisus. Iisus era antireligios, nu suporta ierarhiile, condamna egoismul și fățărnicia. Priviți religiile – sunt ierarhizate, pretind fiecare în parte ca dețin adevărul, pretind că sunt ghidate de Sfântul Duh sau chiar de Iisus care le vorbește în secret (ce blasfemie!), credincioșii pretind că sunt mai buni decât necredincioșii uitând de cuvântul lui Iisus: “Cel care este fără de păcat să arunce primul piatra…” Pretenții deșarte în slujba unui egoism ascuns în spatele bunei credințe. Acest gen de credință, această fidelitate în speranța că după moarte se va câștiga un loc în rai este doar comerț – este materialism pur. Este preferabilă o atitudine ateistă sinceră decât o credință falsă cu scopul vădit de a-ți dobândi un loc călduț în cer. Unde este altruismul, unde este iubirea necondiționată a lui Iisus?

      Răspuns

  6. Dora Romania

    25/02/2013 la 10:06

    interesant 🙂

    Răspuns

  7. Andrei

    25/02/2013 la 12:27

    acest Isus, de care ati amintit, a vorbit cu demonii atunci cand i-a scos din posedati, deci pentru Isus, demonii erau entitati reale si nu doar vorbe…

    iar slujitorii demonilor, adica vrajitorii de tot soiul, sunt si ei o realitate a acestei lumi desacralizate.

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      25/02/2013 la 12:46

      Sincer, nu am nici o dorință să vă conving de nimic! Mă simt totuși dator să răspund pentru că în acest fel reduc posibilitatea ca vreun vizitator al blogului să cadă în ispita gândului că religia este salvarea. Evangheliile au fost traduse dintr-o limbă cu o multitudine de posibilități de expresie subtile – greaca. Multe dintre expresii au căzut pradă interpretărilor. Dacă dumneavoastră credeți că aceste scrieri sunt 100% cuvântul Domnului este bine, dar este de datoria mea să vă atrag atenția că greșiți. Oricum, până în anul 1074 când Biserica Creștină s-a divizat s-au adus o grămadă de modificări în funcție de necesitățile bisericii. Așa s-au inventat iadul, purgatoriul, cultul sfinților, crucifixul ca idol, crucea ca simbol (inițial fiind peștele). Religia este o afacere, nimic mai mult decât o societate comercială care pretinde că face intermedieri cu cerul. Așa au ajuns să creeze un Dumnezeu răzbunător, gelos, dușmănos și mânios gata oricând să-și arunce fiii în focul etern. Bineînțeles că o astfel de instituție nu are nici un interes să promoveze spiritul liber, gândirea independentă, adevărul. Și-ar pierde afacerea! Trăiți într-o profundă iluzie! Citiți evangheliile și înțelegeți-le după puterile dumneavoastră fără să cereți sfaturile acestor pungași care trăiesc din temerile oamenilor. Gândiți, mai cu seamă, gândiți și priviți cu ochi critic acești vânzători de paradise. Cine are urechi de auzit să audă! Iisus nu a condamnat pe nimeni și nici nu a judecat – i-a iubit pe toți! Nu răstignirea și iadul au fost mesajul – iubirea a fost! Deja înclin să cred că sunteți mai convinși de diavol decât de Dumnezeu…

      Răspuns

      • Andrei

        26/02/2013 la 10:15

        domnule, va dau dreptate in tot ceea ce spuneti,
        totusi, nu asta era subiectul discutiei, legitimitatea vreunei credinte sau vreunui cult religios mai exact, ci faptul ca satana exista si vrajitoria/spiritismul este inchinare la demoni.

        ori dvs. ati prezentat spritismul (comunicarea cu mortii) ca fiind ceva divin, nu sunt de acord cu aceasta idee.

        Răspuns

        • Cezar I Mocanu

          26/02/2013 la 11:57

          Atâta timp cât satana nu există nu văd care-i riscul. Că apoi omul se închină unui Dumnezeu închipuit sau unui diavol la fel de închipuit nu este nici o diferență. Spiritismul nu este vrăjitorie iar dacă mesajul care vine pe această cale este unul profund moral și valid din punct de vedere spiritual atunci ar trebui să fiu irațional și tare limitat ca să condamn așa ceva. Vrăjitoria, magia albă sau neagră, descântecele și alte alea nu sunt decât afaceri care exploatează prostia umană. Aveți tot dreptul să nu fiți de acord așa cum aveți dreptul să respectați credințele și părerile altora.

          Răspuns

          • Andrei

            26/02/2013 la 14:36

            demonii asa fac, intai aduc mesaje morale, apoi, “in paharul de suc picura si cativa stropi de otrava”.

            m-am gandit ca este bine sa intervin, deoarece puteti chiar dvs. insiva sa experimentati ceva extrem de nociv (din curiozitate, ma gandesc), crezand ca “tot ce zboara se mananca”, ma refer la spiritism, atat de in voga mai ales acum 2 secole.

          • Cezar I Mocanu

            26/02/2013 la 15:57

            Acum două secole era începutul. În zilele noastre nu se mai acordă deloc atenție comunicării cu defuncții. S-a ajuns la un alt nivel. Cât despre demoni… să fie la dumneavoastră acolo, eu unul nu cred în ei și, deci pentru mine nu există. Prefer să mă dedic altor zone decât să stau cu frica de cai verzi pe pereți.

  8. Andrei

    27/02/2013 la 07:50

    ei, cum nu? si astazi, practicile spiritiste sunt in floare, mai ales in Brazilia, sunt cult inregistrat, 20 milioane aderenti care practica un spiritism de conceptie franceza.

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      27/02/2013 la 08:39

      Practicile spiritiste despre care vorbiți nu le cunosc, dar dacă spuneți de conceptul francez pot presupune că se tratează de influențele școlii lui Allan Kardec, un spiritism care nu se ocupă de comunicările între vii și morți în special ci între oameni și maeștri spirituali care, cel mai adesea, nu au trăit niciodată pe pământ. Eu nu le văd un pericol decât pentru religiile instituționalizate. Stau și mă întreb de ce vă deranjează? De ce vă este teamă? Pentru că nu de grija mea vă preocupați! Este greșit să-i considerați dușmanii dumneavoastră… poate că dumneavoastră sunteți dușmanul lor! Ați încercat să studiați învățămintele lor și sunt strâmbe sau presupuneți în mod aprioric? Spre deosebire de alte culte religioase ei nu umblă din ușă în ușă să convertească oamenii și asta deja spune mult!

      Răspuns

  9. Ana

    15/11/2013 la 14:28

    fiecare are opinia lui si crede in simturi…nicidecum nu vor face ce voi scrie sau ce e bine sau sa-i indrum eu

    Răspuns

  10. Laur

    23/12/2013 la 10:24

    Foarte de acord cu inceputul ultimului paragraf: “Pentru ca rugaciunea sa fie sincera trebuie sa porneasca din inima, spontana si impulsiva”. Daca nu e asa, atunci e doar o cuvantare, un dialog cu speranta. Dincolo de asta, cu spiritisti, cu mesageri, eu nu cred in ele.

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      25/12/2013 la 19:01

      Nu trebuie să crezi în nimic! A crede în ceva înseamnă să-ți impui o limită. Tot ce ai nevoie este să dorești să cunoști, să ai o gândire critică, să gândești cu propria minte. Crezi în tine, eventual, în posibilitățile tale nemărginite, în Dumnezeul care se află în tine…

      Răspuns

  11. Dorin

    13/12/2014 la 11:38

    Rugaciunea spusa in fiecare seara inainte de a adormii te linisteste, iti da o stare de bine si siguranta!

    Răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citiți și

Politicienii

Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pen…