Eu sunt cel ce sunt!Mereu același sentiment… Privirea lungă și seacă pe un ecran mistuitor de alb și un cursor pâlpâind indiferent în colțul din stânga sus. Trebuie să scriu, trebuie să mai scriu… Da… dar ce? Adică ce-i de spus, ce-i de împărtășit și de ce-aș crede că ar interesa pe cineva… Și, da, ce nevoie am să știu că ar interesa pe cineva? De unde nevoia aceasta de a mă simți util altuia? Îmi sunt util mie? Iată-mă din nou blocat. Ce-mi pot răspunde? Ar trebui prima dată să știu cine sunt eu, adică eu cel ce sunt, nu eu cel ce sunt posesor al unui buletin ce atestă existența acestui corp care, între noi fie vorba, nici nu-mi mai place cine știe ce în ultima vreme și pe care, probabil, cu trecerea anilor, voi începe să-l și urăsc. Da… mai ales atunci când va deveni o închisoare dureroasă a mea, a celui ce sunt. Să fiu prizonierul propriului trup… Dar oare nu sunt asta de când m-am născut? Nu doar prizonier… Rob! O viață în slujba unui trup care îți oferă practic atât de puține satisfacții. Puține… prea puține pentru câte ai de plătit. Mereu trebuie să-mi închid ochii și să evadez spre mine. Ați simțit infinitul din spatele pleoapelor? Dispare orice limită și lumi inimaginabile prind viață. Și abia acolo ai un trup care-ți servește, un trup lipsit de pofte și de dureri așteptând cuminte poruncile tale. Dar, mai devreme sau mai târziu, ochii se deschid și-mi reiau locul de sclav târând după mine amintirea infinitului… Deci, cine sunt eu? Eu cel ce sunt? Eu cel căzut în robie? Cred că suntem mai mulți pe același loc și e o concurență nebună! Sunt eu sclavul, sunt eu infinitul și mai sunt eu egoistul, cel mândru de isprăvile trupului, cel flămând de atenție, de nume și de admirație. Și dacă eu suntem mai mulți, cine câștigă? Sau măcar cine ar fi just să câștige? Sclavul, egoistul sau infinitul? Tristețea este că nici măcar nu am ajuns la întrebarea finală… Pentru că cineva în mine a devenit conștient de existența celorlalți trei. Și iată că apărând al patrulea îmi dau seama că sunt mereu eu devenind conștient de mine și numărându-mi la nesfârșit imaginile. Și totuși, undeva în adâncuri, trebuie să existe UNUL. Cel fără imagine, cel fără limite, conștiința ultimă a tuturor paiațelor conștiente ce-și privesc nedumerite fețele în oglinzi paralele. Eu sunt cel ce sunt! Adică tot poporul ăsta de eu-ri. Și da… Cred că-mi sunt util atâta timp cât am decis să mă divid în atâtea mici conștiințe pe care apoi să le privesc și să le cântăresc. Nu există întrebare mai tâmpită! Cine sunt eu? Și cine ar trebui să răspundă? Iată de ce ecranul rămâne alb și cursorul pâlpâie ironic în colțul lui… Aș putea să-ți răspund, pare că spune, dacă te-ai decide să-ți miști mâinile alea! Dar mâinile-mi rămân împreunate în poală și-mi închid ochii evadând în lumea mea, acolo unde sunt liber…

Comentarii

comentarii

  • Politicienii

    Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pen…
  • Doar un reper

    Aproape că n-am văzut venind primăvara… și iarna, chiar, a fost iarnă anul ăsta? Un …
  • Decalogul – poruncă cu poruncă

    Igor Sibaldi (Milano, 15 iunie 1957) este un scriitor și filosof italian. Născut din mamă …
Încarcă mai multe articole asemănătoare.
  • Politicienii

    Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pen…
  • Doar un reper

    Aproape că n-am văzut venind primăvara… și iarna, chiar, a fost iarnă anul ăsta? Un …
  • Decalogul – poruncă cu poruncă

    Igor Sibaldi (Milano, 15 iunie 1957) este un scriitor și filosof italian. Născut din mamă …
Încarcă mai multe de Cezar I Mocanu

28 Comentarii

  1. Marius Târzian

    01/04/2014 la 18:00

    Super

    Răspuns

  2. Cezar Mocanu

    01/04/2014 la 18:07

    Merci!

    Răspuns

  3. Elena Si Cornel Foghel

    02/04/2014 la 07:23

    daca nu ti-ai pune atat de multe intrebari chinuitoare,ai trai mai impacat,mai liber…

    Răspuns

  4. Cezar Mocanu

    02/04/2014 la 08:25

    Dar chiar sunt impacat si liber! De aia imi pun intrebari! Altfel, ce sens ar avea totul?

    Răspuns

  5. alina

    06/04/2014 la 06:05

    mi-e teama de aceste intrebari

    Răspuns

  6. locuri de munca in strainatate

    23/04/2014 la 11:24

    tot timpul ne punem foarte multe intrebari, dar foarte multe sunt fara raspuns,nu o sa intelegem niciodata unele lucruri

    Răspuns

  7. George

    28/04/2014 la 06:45

    Poate sunt doar intrebari dar cateodata iti pot face mai mult rau decat bine.

    Răspuns

  8. Florin Dr.

    06/05/2014 la 21:48

    De cele mai multe ori raspunsul este simplu si este chiar in fata.

    Răspuns

  9. Violeta Arama

    07/05/2014 la 16:44

    Ador faptul ca iti pui atatea intrebari! Ma intreb ce il face pe un om sa isi urasca corpul? Daca suntem fiinte infinite… suntem noi in corp sau corpul este in noi? 🙂 Daca suntem fiinte infinite… ne creeam noi viata sau viata ni se "intampla"? Cine a creat corpul nostru? 🙂 Daca corpul nu este important, de ce tot venim aici pe pamant si avem un corp?

    Răspuns

  10. Cezar Mocanu

    09/05/2014 la 20:30

    Ce il face pe om sa-si urasca corpul… Cam acelasi lucru care-l face sa-si urasca viata. Inconstienta, cred! O buna bucata de vreme, pret de multe vieti, viata ni se intampla. Crescand, devenind constient de ceea ce Este si de ceea ce intrupam, usurel incepem sa devenim originea propriei vieti in linie cu Legea. Este un proces, de cele mai multe ori, lung si anevoios dar necesar pentru ca tocmai acesta este rostul.

    Răspuns

  11. Mihai

    14/05/2014 la 12:46

    Recomand folosirea alineatelor sau a unui enter din cand in cand, altfel se citeste foarte greu

    Răspuns

  12. Ema

    06/06/2014 la 09:36

    Imi place ca iti pui atatea intrebari…incep sa mi le pun si eu…asa parca te tine in priza mai mult..viatza capata un alt sens..

    Răspuns

  13. LiveQueens

    07/06/2014 la 08:22

    mereu ne gasim refugiul in ceva anume iar asta este un lucru bun

    Răspuns

  14. ana

    12/06/2014 la 09:37

    Imi place cum scrii…dar parca prea multe intrebari..de ce sa ne chinuim? unele poate nici nu au raspuns..

    Răspuns

  15. Flori

    19/06/2014 la 08:10

    Multe intrebari chinuitoare…oricum scrii foarte frumos :))

    Răspuns

  16. Tony

    23/06/2014 la 09:53

    Un articol cu muulte intrebari….cred ca iti produc neliniste atatea intrebari.

    Răspuns

  17. bazarul lui albert

    29/06/2014 la 06:16

    Sunt totusi prea multe intrebari, viata e complicata, dar poate fi si simpla!

    Răspuns

  18. Alina

    09/07/2014 la 11:40

    Un articol frumos cu intrebari care ar trebui sa ni le punem si noi din cand in cand.

    Răspuns

  19. Jon

    18/07/2014 la 11:04

    Trebuie sa ne regasim in ceva…iar punand intrebari poate ne este mai usor sa ne dam seama de anumite lucruri..

    Răspuns

  20. Pusa Barcan

    04/08/2014 la 19:53

    Tu nu o sa te accepti niciodata…..si ,,voi " ar fi trebuit sa traiti in lumea vazuta prin prisma ,,ta "…..vei fi un zbucium pina la fine… atunci vei fi liber cu adevarat !!!

    Răspuns

  21. Agaleanu Ana

    11/08/2014 la 09:42

    Invinge egoistul, intotdeauna o face! Are o garderoba cu diferite vesminte, in fiecare zi se gateste pentru sarbatoarea trupului. El vrea una si cealalta, vrea si tot vrea! Asta-i.

    Răspuns

  22. Agaleanu Ana

    11/08/2014 la 09:42

    Invinge egoistul, intotdeauna o face! Are o garderoba cu diferite vesminte, in fiecare zi se gateste pentru sarbatoarea trupului. El vrea una si cealalta, vrea si tot vrea! Asta-i.

    Răspuns

  23. Agaleanu Ana

    11/08/2014 la 10:03

    E o desfatare sa ma "plimb" prin gradina narativa a lui Cezar Mocanu.

    Răspuns

  24. Velix

    03/10/2014 la 10:47

    Sentimentul vine din interior, este elementul care leaga sufletul de lumea fizica.

    Răspuns

  25. Ioana

    06/02/2015 la 17:26

    Multe întrbări la care doar timpul îți poate răspunde! Foarte frumos articol, felicitări!

    Răspuns

  26. Dorin

    09/03/2015 la 12:50

    Un articol cu multe intrebari, la care poate gasim un raspuns sau poate nu…

    Răspuns

  27. pirdem prea mult timp intrebandu-ne!

    Răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citiți și

Politicienii

Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pen…