Viața noastră este condiționată de societate, de credințele și morala societății. Religiile sunt cele care ne condiționează cel mai adânc. Ele ne impun credința în ceva și această credință nu are întrebări și răspunsuri – este credință! Una dintre cele mai inteligente manevre din partea oamenilor, o genială operă de manipulare a maselor. Oameni buni, s-a pierdut conștiința posedării inteligenței! Această inteligență dăruită de Dumnezeu, același Dumnezeu al religiilor care condamnă căutarea, cercetarea, deschiderea orizonturilor oamenilor inteligenți. De ce-ar fi făcut Dumnezeu un dar ca acesta pentru ca apoi să-i interzică folosirea? O minte vie, curioasă, elastică, deschisă nu poate fi satisfăcută de concluziile credinței. Pentru că aceasta este credința – o concluzie sau o sumă de concluzii după care nu se mai discută, totul rămâne ferecat sub amenințarea pedepsei eterne! Dar concluzia nu este decât locul unde ai ajuns raționând, locul unde ai obosit gândind. Nu este nici pe departe un răspuns final sau adevărul absolut. Inteligența trebuie stimulată pentru că în inteligență stă puterea omului. Religiile s-au străduit și se străduiesc încă din răsputeri să suprime acest dar divin pentru că știu care este puterea inteligenței, religiile știu că inteligența oamenilor este sfârșitul lor. De ce credeți că au exterminat populații întregi în numele credinței? De ce credeți că absolut orice activitate umană care duce la conștientizarea naturii noastre este etichetată ca satanică? Fraților… trebuie să ne eliberăm de scheme, de condiționări, de gânduri prefabricate și modelate de alții. Trebuie să ieșim din tipare pentru a putea respira libertatea și conștiința de a fi Ființe Inteligente!
De câte ori v-ați întrebat: de ce urmez majoritatea? Din comoditate? Pentru că așa e normal? Pentru că reprezintă adevărul sau pentru că toți o fac? Lumea e plină de reguli, de principii, de legi… Încă de la naștere ne sunt impuse șabloane, primele hăinuțe, primii pantofiori, primele vitamine, etc. Apoi botezul, grădinița, școala, toate acestea fiind trepte ale diminuării libertății, ale îngrădirii inteligenței. Libertatea devine o utopie, pur și simplu o iluzie: ești liber într-o închisoare ale cărei gratii sunt făcute din condiționări, influențe și scheme de gândire. O închisoare zidită pe dualitate, unde domnește nevoia de a fi recunoscut, nevoia de a fi primul sau cel mai tare, nevoia de a judeca pe alții și a te judeca în raport cu alții, nevoia de a fi acceptat de alții… exact ca animalele care intră într-o haită dar cu diferența că noi suntem o haită domesticită, îmblânzită și adusă la umilință.
Libertatea este atunci când te eliberezi de șabloane, atunci când ieși din turmă, când devii Tu! Nu în sensul de a fi împotriva grupului ci de a avea o identitate distinctă în grup. Cum spunea Iisus: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” Trăim în acest sistem dar nu trebuie să-i aparținem!
Atunci când cineva se izolează sau pornește pe alt drum nu-l judecați! Nu e nebun, doar se desprinde de turmă pentru a înțelege cine e, ce e și de ce face parte din turmă!
Fiți inteligenți, fiți treji, fiți ceea ce sunteți, dați un sens propriei voastre existențe temporare pe acest pământ! Folosiți toate aceste daruri care v-au fost date în folosul umanității și nu pentru a fi jertfite pe altarele închisorilor mentale!

44 Comments

  1. Da-mi voie, omule bun, sa te corectez, zici asa: „…Pentru că aceasta este credința – o concluzie sau o sumă de concluzii după care nu se mai discută, totul rămâne ferecat sub amenințarea pedepsei eterne!”…
    Aici e greseala ! Credinta sa confunda cu RELIGIA. Credinta este indepenta de religii. Religii, fara credinta, nu pot exista !
    De altfel, am citit, ca intotdeauna, articolul, cu placere !
    🙂

    1. Corectă observația! Eu vorbeam de credință în contextul religiilor, pentru că despre religii era vorba în text. Oricum, credința până la urmă este o concluzie – nu este cunoaștere, nu-i așa? Cunoașterea, în acest sens, se numește iluminare, nu mai este credință, este conștiință!

  2. Mi-a placut articolul iar cuvintele Domnului Iisus : „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” sunt extrem de valabile si in ziua de azi.

  3. Stai ca eu nu inteleg. Unde scrie in Biblie ca nu e bine sa cercetezi, sa fii curios? Totusi, sunt de acord cu tine ca multi se lasa condusi din cauza „efectului de turma”. Cred ca fapt se instaleaza lenea – lenea de a avea gandi, de a rationa, de a avea propriile idei. Cateodata lenea te face sa platesti un pret mult prea mare pentru multe lucruri. Scrii frumos, cu patos, imi place.

      1. si totusi Biblia este singura carte pe care de fiecare data cand o citesti, o interpretezi in alt mod si prinzi invataturile mai bine. Un calugar de la o manastire mi-a spus mai de mult: „citeste o carte politista de doua, trei ori si-ai s-o stii cuvant cuvant. citeste Biblia si ai sa vezi ca de fiecare data inveti altceva”

        Biblia ramane cartea, cartilor si e alegerea fiecaruia daca vrea sa-i urmeze invataturile sau nu.

        1. În lumea creștină este cartea cărților Biblia, la alții Coranul, la alții sunt Vedele și așa mai departe. O carte devine sacră nu prin voia lui Dumnezeu ci prin acord uman. Și apoi exemplul cu cartea polițistă este voit greșită! Cartea polițistă este o lectură de divertisment, nu poate intra într-o astfel de discuție. Citește „Așa grăita Zarathustra” a lui Nietsche, spre exemplu, și ai să vezi că nu mai funcționează exemplul călugărului… Este normal ca de câte ori o citești să înțelegi altceva! Este vorba de evoluție intelectuală – abia dacă nu se întâmplă așa ceva trebuie să te preocupi. Biblia este de fapt un idol, cum este și crucea și cum este orice icoană. Este, cel puțin în opinia mea, primul și cel mai important obstacol în descoperirea lui Dumnezeu.

  4. Dumnezeu nu interzice stiinta!
    Dumnezeu ne lasa liberi sa cautam adevarul: „Cauta adevarul, iar acesta te va elibera!”
    Biblia este Cuvantul Lui Dumnezeu, are tot ce ne trebuie spre a ajunge intelepti.
    Va recomand sa cititi pildele lui Solomon din vechiul testament si veti gasi acolo explicata toata controversa pe tema stiintei.

    Este adevarat! In zilele noastre realitatea este intoarsa pe dos, tot ce este bun ajunge sa fie controversat, iar non-valorile sunt promovate.
    Sufletele noastre nu vor suporta mult timp aceasta realitate!

    Sper ca nu am intrat in conflict cu ideile dumneavoastra, ci chiar mai mult, vreau sa le intaresc. Biserica incurajeaza cercetarea stiintifica din medicina si nu numai. Este totul in Biblie!

    1. „Caută adevărul, iar acesta te va elibera!” Și dacă adevărul acesta eliberator nu numai că nu este cuprins în Biblie, dar este chiar contrar, ce-mi spuneți? Că e Satana, nu e așa? Biblia este cuvântul lui Dumnezeu… De unde știu asta? Este scris în Biblie! De ce trebuie să cred ceea ce e scris în Biblie? Biblia este adevărul! De ce este Biblia adevărul? Pentru că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu… Și continuăm așa până ne plictisim! Ceea ce-mi spuneți nu are sens!

  5. Eu nu ma consider un om foarte religios dar totusi cred in Dumnezeu si la randul meu incerc sa traiesc respectand cele 10 Porunci. Dar sa fim sinceri, cateodata acest lucru este putin greu, nu cred ca numai pentru mine, cred ca foarte multi suntem asa. In opinia mea noi oamenii, indiferent de religia noastra si de alte apartenente, ar trebui sa facem tot posibilul ca sa putem trai impreuna, in pace, intr-o atmosfera cat se poate de armonica.

    1. Iată de ce este nevoie să se iasă din turmă! Este necesar acest drum al redescoperirii individuale. Aici este esența păcii și liniștii…

  6. Oare o fi suficient doar sa crezi in Dumnezeu, dar sa nu dovedesti nimic in acest sens. Si eu cred in Dumnezeu, dar merg foarte rar in biserica, desi aceasta ma linisteste sufleteste!

    1. Ceea ce te liniștește atunci când mergi în biserică nu are legătură cu Dumnezeu ci cu tine! Dumnezeu se află în acea biserică la fel de mult cât se află în propria ta casă și în tine însăți. Am spus de mai multe ori: credința în Dumnezeu nu înseamnă nimic, pentru că a crede înseamnă a spera că ceva poate să fie adevărat – deci, până la urmă, undeva în adâncul tău nu crezi! De aceea Iisus îndemna să faci din trupul tău casa Domnului – pentru că acolo, în sinea ta, îl vei întâlni pe Dumnezeu și atunci vei ști că există. Abia când afli asta începe credința! În sensul că ai încredere că doar abandonându-te Lui, doar făcând voia Lui, vei reuși să mergi înainte! A crede în Dumnezeu așa cum cred copiii în Moș Crăciun nu este credință – este iluzie! Și biserica se străduiește din răsputeri să te țină în această iluzie.

  7. ” de ce urmez majoritatea?”
    Cred ca din comoditate și datorita fricii de a purta un stigmat. Cei ce vor sa iasă în evidenta sunt adesea considerați și vor fi tratați ca niște paria ai societății.

  8. Ne luptam cu morile de vant. Romanii sunt retardati mintal, e prea tarziu sa mai schimbam ceva. Singuri ne distrugem viata, crezand in fantome…

  9. corect. ca in ziua de azi nu mai intereseaza pe nimeni sa fie inteligent, sa aibe interesul si curiozitatea de a invata, dorinta de a sti cat mai multe. cu atat mai mult adolescentii care sunt interesati doar sa fie cat mai „fashion”, sa fie cat mai la moda, sa aibe cele mai fitoase accesorii, etc.

  10. Si totodata biblia este o carte cu multe invataminte, chiar daca sunt de acord cu tine in ceea ce priveste faptul ca ne indeamna la o credinta oarba.

  11. Gradul de inteligenta si gradul de libertate sunt direct proportionale. Cu cat un individ e mai inteligent, cu atat gradul sau de libertate este mai mare.

  12. Nu este acelasi Dumnezeu cu Dumnezeul religiilor. Eu am crezut dintotdeauna ca daca stiinta ar demonstra fara nici o urma de indoiala, faptul ca nu exista Dumnezeu, Biserica ar continua sa existe. Pentru ca este un instrument social. activitatea ei nu depinde de existenta unui Dumnezeu. In rest, sunt intru totul de acord cu tine, foarte bun articolul.

  13. Credinta in ceva,fie ca il numim Dumnezeu sau Zeu sau orice altceva,acea forta divina este de fapt subconstientul nostru care lupta cu noi pentru ca avem nevoie permanent de ajutor,de un raspuns,de o „minune”.Credinta este de fapt credinta in cat de mult esti pregatit sau fortat sa schimbi acel ceva ce ti-a facut rau sau cat de motivat esti sa obtii acel ceva.Este despre cat de mult iti doresti ajutor, atunci cand simti ca ratiunea ta nu o mai poate face pentru tine si despre cat de mult iti doresti o protectie atunci cand devii slab si nu mai poti iesi din acel rau care de fapt este suma greselilor tale…esti de fapt tot tu…depinde de cat de mult iti doresti sa lupti,sa te vindeci de boala,sa schimbi ceva la tine,sa castigi acel ceva.Este de fapt sa te recastigi!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

After you have typed in some text, hit ENTER to start searching...

%d blogeri au apreciat: