libertateLibertate… Suntem atât de prinși, suntem atât de strâns legați încât dacă ne-am elibera am intra în panică… Știți de ce vorbim atât de des de libertate? Pentru că este doar un vis, la fel ca iubirea și fericirea. Nu pentru că nu ar fi reale, ci pentru că nu mai știm cum sunt ele! Ne învârtim mereu în aceleași spații – casă, muncă, barul sau clubul preferat, discoteca sau restaurantul de sfârșit de săptămână, aceiași oameni, aceleași tabieturi… Și apoi dependențele, idolii și credințele. Toate astea sunt harta propriei noastre închisori. Este o închisoare cu ușile deschise… dar ne este îngrozitor de teamă să ieșim afară. Cel mult mai adăugăm o celulă, mai adoptăm o ideologie, mai dezvoltăm o dependență sau ne găsim un nou idol în fața căruia să ne închinăm. Așa, pentru puțin timp, ne simțim liberi. Dar nu credem foarte tare și de aceea ne batem cu pumnii în piept, căutăm alți oameni să creadă și astfel să ne confirme iluzia! Devenim apoi sclavii iluziei și suntem capabili să strivim pe oricine ar îndrăzni să vadă altfel. Când vorbesc de dependențe nu mă gândesc neapărat la droguri, tutun sau alcool… nu. Mă gândesc la acele dependențe perfide, ascunse pe care nimeni nu le consideră ca atare. Ce tragedie să ieși din casă fără telefon, de exemplu! Ce tragedie să te știi pentru o oră de negăsit! Și asta în condițiile în care de multe ori chiar n-ai chef să răspunzi, nu-ți place că te sună X sau Y sau este momentul cel mai nepotrivit cu putință. Și, culmea ironiei, toate reclamele pentru telefoane fac trimiteri mai mult sau mai puțin directe la conceptul de libertate. Ni se vinde o iluzie a libertății în sunet zornăitor de lanțuri! Ne mai amintim libertatea? Mai știm noi ce înseamnă? Ești liber să crezi ce vrei! Serios? Și ce vrei să crezi? Ceea ce te-a condiționat educația? Ceea ce te-a condiționat societatea sau ceea ce te-a condiționat religia? A cui judecată își râde de tine prefăcându-se a fi a ta? De fapt, în această închisoare, nu avem nici o opțiune reală, avem doar mai multe iluzii între care să alegem… răul cel mai mic! Și totuși ușa spre libertate există și este deschisă tuturor. Doar conștiința o poate vedea și doar conștient, cu suficient curaj, îi poți trece pragul.

Comentarii

comentarii

  • Politicienii

    Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pen…
  • Doar un reper

    Aproape că n-am văzut venind primăvara… și iarna, chiar, a fost iarnă anul ăsta? Un …
  • Decalogul – poruncă cu poruncă

    Igor Sibaldi (Milano, 15 iunie 1957) este un scriitor și filosof italian. Născut din mamă …
Încarcă mai multe articole asemănătoare.
  • Politicienii

    Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pen…
  • Doar un reper

    Aproape că n-am văzut venind primăvara… și iarna, chiar, a fost iarnă anul ăsta? Un …
  • Decalogul – poruncă cu poruncă

    Igor Sibaldi (Milano, 15 iunie 1957) este un scriitor și filosof italian. Născut din mamă …
Încarcă mai multe de Cezar I Mocanu

6 Comentarii

  1. Dorin

    09/03/2015 la 12:54

    Bine zis o inchisoare…dar trebuie sa evadam din ea din cand in cand, sa facem lucruri noi sau lucruri frumase. De exemplu, o plimbare la munte te poate face sa uiti de tot 🙂

    Răspuns

    • Xnxx

      03/09/2015 la 00:16

      Ai dreptate.

      Răspuns

    • Xnxx

      03/09/2015 la 00:17

      Te poate face sa te relaxezi si sa scapi de toata energia negativa din tine.

      Răspuns

  2. Filme online

    03/09/2015 la 00:19

    Super

    Răspuns

  3. Ovidiu Fosalau

    17/09/2015 la 20:04

    Frumos articolul . Libertatea si-a schimbat sensul in ultimele decenii de atat de multe ori,ca nu mai stim exact ce inseamna!

    Răspuns

  4. Florin

    14/04/2016 la 12:59

    Corect Spus!

    Răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citiți și

Politicienii

Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pen…