Dacă ne-am opri să ne analizăm pe noi însene, am înțelege adevărata cauză a situației actuale. Umanitatea s-a schimbat în vreun fel în urma catastrofelor istoriei? Nu este cumva încă lacomă de putere, bogăție, prestigiu? De aceea încă ne numim români, ruși, italieni și așa mai departe, pentru ca puternicul să exploateze slabul… Observați cu câtă ușurință ne catalogăm, închidem umanitatea în compartimente stabile: de o parte cei buni, drepții, de altă parte cei răi, opresorii. Această manie de a ne simți substanțial diferiți unii de alții ne sufocă sentimentele și ne înrăiește.
Oricare dintre noi este supus schimbărilor, știm cu toții din proprie experiență cât se pendulează între ceea credem a fi bine și ceea ce credem a fi rău. Și de câte ori ceea ce am crezut a fi bine s-a dovedit un rău iremediabil. De aceea nici o creatură nu poate fi identificată într-o poziția determinată de dualism: bună sau rea. Spiritualitatea noastră este iluzie pură dacă ne permite să tolerăm o crimă pentru a proteja o ideologie, un interes sau un bine pentru propria țară. Interesul omului trebuie să fie interesul umanității și cu siguranță umanitatea nu are nici un câștig din crime și războaie. Nimeni nu vrea război dar există mereu războaie pentru că omul vrea să aparțină unui grup, unei părți sau unei categorii care este mereu cea bună, cea dreaptă, cea adevărată. Toate partidele, toate organizațiile umane, toate religiile oamenilor sunt bune, drepte și adevărate – problema este că fiecare în parte pretinde a fi unica bună, dreaptă și adevărată spre deosebire de celelalte.
Nu cumva partidul nostru, organizația noastră, religia noastră, țara noastră este de fapt umanitatea? Doar când se va ajunge la o astfel de conștiință universală luptele vor înceta. Doar recunoscând fraternitatea universală va înceta orice distincție, orice arivism în detrimentul oamenilor.
Fraternitatea nu se atinge prin apartenența tuturor la aceeași categorie sau pierzându-se în cotloanele unei organizații unice ci, dimpotrivă, rămânând singuri și simpli. Eliberând mintea și sufletul de orice sentiment de apartenență la o idee sau organizație, de orice neînțelegere născută din egoism și atunci vor înceta războaiele.
Dezamăgirea omului este dezamăgirea întregii umanități. Problemele individului și problemele omenirii sunt aceleași. Oamenii se adună în fața imaginilor, îngenunchează în fața altarelor, caută un lider, un maestru – toți cu speranța unei alinări. Omul caută un remediu care poate să-i aducă pacea, fericirea și împlinirea interioară. Și caută toate acestea pentru că este sătul de viață, plictisit, deziluzionat și îndurerat. Acest remediu atât de căutat și râvnit se numește Realitate, dar tocmai pentru că este Realitate nu poate fi comunicat. Omul este singur în fața Adevărului – nici unul nu poate cuprinde, nici unul nu poate înțelege în locul lui!
Omul găsește o mare plăcere atunci când semenii lui sunt de acord cu ideile pe care le are, ca și cum unica probă a validității și adevărului acestor idei este consensul general. Uită de fapt că marile adevăruri proclamate în istorie au avut puțini adepți. Se reunește astfel în grupuri unde oferă propria încredere unui exponent devenind astfel responsabil solidar pentru erorile comise și impuse de acesta. Uită din nou, omul, că orice impunere are o unică finalitate: exploatarea altuia. În aceste grupuri el învață să urască la plural, să combată semenul care nu aparține grupului pentru simplul motiv că se află sub un alt drapel. Dar dacă este greșit să urăști la plural, în mod egal este irațional să dai încredere altuia, să crezi ceea ce altul spune pentru unicul motiv că ai încredere în el. Omul trebuie să gândească cu propria minte și nu cu a celor în care crede. Apoi nu trebuie nici să caute încrederea celorlalți pentru că în acest mod caută să-și mângâie propria ambiție, egoism care duce la același lucru: exploatarea celuilalt.
Iată ce înseamnă a fi singur și simplu: înseamnă să trăiești propria viață prin tine însuți, fără a urma coaliții, fără ideologii și scheme însușite de la alții, fără partizanat, fără să alimentezi disensiunile dintre fracțiuni; înseamnă să păstrezi inima pură; înseamnă să cauți în interiorul tău acea descătușare liberatoare pe care nici o organizație nu ți-o poate da: sentimentul!
Viața, care este acțiune, este modificată de minte; mintea, care este separativitate, este eliberată de sentiment. Acel sentiment este iubirea – originea și sfârșitul vieții!

Comentarii

comentarii

  • Decalogul – poruncă cu poruncă

    Igor Sibaldi (Milano, 15 iunie 1957) este un scriitor și filosof italian. Născut din mamă …
  • Cine este diavolul

    Toate lucrurile, obiectele de care suntem înconjurați au fost, înainte de a fi făcute de m…
  • Vasile și timpul

    Existența se află mereu în prezent. Nu face călătorii în timp. Trupul este mereu în moment…
Încarcă mai multe articole asemănătoare.
  • Politicienii

    Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pen…
  • Doar un reper

    Aproape că n-am văzut venind primăvara… și iarna, chiar, a fost iarnă anul ăsta? Un …
  • Decalogul – poruncă cu poruncă

    Igor Sibaldi (Milano, 15 iunie 1957) este un scriitor și filosof italian. Născut din mamă …
Încarcă mai multe de Cezar I Mocanu

57 Comentarii

  1. Alin

    02/05/2013 la 19:21

    Concluzia mea : VIATA ASTA E UN MARE RAHAT ! Nu as vrea sa traiesc…dar mi-e frica sa mor. Insa, problema e ca nu gasesc niciun motiv sa traiesc : oamenii sunt rai, femeile sunt tarfe, natura e cum e…

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      02/05/2013 la 20:37

      Probabil că din punctul din care privești este chiar așa! Te-ai gândit să schimbi perspectiva? Oricum, îmi pari tânăr – ai tot timpul să suferi într-adevăr și așa să înțelegi!

      Răspuns

    • detect invisible

      17/05/2013 la 12:29

      Nu ai de ce sa suferi din cauza unor tarfe … trebuie sa gasesti cei mai frumos in viata asta… ai sa treci tu si peste faza asta

      Răspuns

    • Alexandru

      11/08/2013 la 15:47

      Poate ca viata pare un mare rahat, insa te asigur ca nu este asa. Tot timpul vei intampina probleme…nu trebuie sa te plafonezi, ci sa mergi mai departe. Fericirea poate consta si in simplul fapt ca poti sa mergi ( gandeste-te la oamenii paralizati…ar da orice sa poata merge iar )…Traieste-ti viata omule…fi vesel si lasa probleme deoparte…

      Răspuns

      • Cristi

        22/08/2013 la 08:53

        Ca sa poti sa te consideri un om implinit, trebuie sa reusesti sa treci si de problemele intampinate in viata. Viata nu este doar ” roz”. bafta

        Răspuns

  2. Alin

    02/05/2013 la 19:25

    Nu vad rostul vietii. Sa suferim tot timpul…si apoi sa murim. Si cel mai probabil, nu mai simtim nimic dupa aia, nici nu ajungem nicaieri. Asa ca..

    Răspuns

  3. BlogSlabire

    02/05/2013 la 19:35

    Salutare. Mintea, sentimentele, moralitatea, toate sunt legate între ele.
    Eu am cercetat mult subiectul, pentru că am vrut să înţeleg legătura între ele. Capacitatea fiecăruia de a-şi stăpâni sau nu sentimentele, va determina calea pe care o va urma în viaţă, şi implicit, va influenţa destinul fiecăruia. Am creat un document, însumând toate cele concluzionate, şi ţi-l supun atenţiei, spune-mi sincer, ce crezi… este sau nu este suma tuturor celor enunţate şi de tine în acest articol.
    În limba engleză este în format lizibil pe scribd, şi se poate citi la adresa:
    http://www.scribd.com/doc/35749096/gnosce-te-ipsum
    Iar pentru cei care nu vorbesc atât de bine engleza, încât să înţeleagă documentul, iată şi o legătură către versiunea “citită”, adică în format audio, în limba Română.
    http://www.xtart.eu/exebook/click.php?id=6 (fişier mp3)

    Aştept o părere sinceră.
    🙂

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      02/05/2013 la 20:19

      Am să-ți spun sincer ce cred… La o primă vedere îmi sună a „Personal Training” – și ca teorie funcționează. Recunosc că nu am acum răbdarea necesară să-l studiez, dar o voi face. Oricum este diferență între aceste drumuri. Personal training-ul este un demers de perfecționare, este axat pe modelarea ego-ului. Aici intră în conflict cu drumul spiritual care-și propune eliminarea completă a identificării cu mintea, cu ego-ul în definitiv. Dar să citesc mai bine și revin!

      Răspuns

  4. Octavian

    03/05/2013 la 04:24

    Viata e frumoasa daca stii sa o traiesti cu sau cu cineva langa tine:)

    Răspuns

    • Robert

      06/05/2013 la 15:13

      Sau daca ai multi bani toate vin de la sine .

      Răspuns

  5. Gabriel

    03/05/2013 la 11:02

    Eu sunt singur si complicat :))

    Răspuns

  6. piese auto

    03/05/2013 la 16:57

    Dintotdeauna a fost asa si cred ca o sa ramana asa “Ce-l puternic il va exploata pe cel slab” .
    Cei “singuri si simpli” de care vorbesti ii intalnesti foarte rar. Si sunt asa doar o perioada, e imposibil sa supravietuiesti fara sa apartii unui grup . E ori alba ori neagra. Ori aparti grupului ori esti impotriva lui. Nu exista vreo pozitie neutra.Societatea ne corupe pe toti intr-un fel sau altul .
    Nu ai cum sa-ti pastrezi “inima pura” nici daca ai merge in padure. Sa traiesti din vanat ? Esti arestat pentru braconaj. Sau daca mergi in orice alt loc sigur acela apartine unui anumit grup, si este condus dupa anumite reguli.
    Si mai bine sa faci parte din astfel de oameni “lacomi de putere, bogăție, prestigiu” , mai bine te ghidezi dupa ceva palpabil, ceva ce poate fi dobandit, asa ai sanse mai mari sa fii mai “fericit” .Daca umbli doar dupa “iubire” risti sa te alegi cu deceptii. Si apoi incepi sa-ti doresti sa fi facut parte din categoria de mai sus sau chiar ajungi sa te schimbi .

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      03/05/2013 la 18:06

      Da, cei simpli și singuri îi întâlnești foarte rar… Știi de ce? Pentru că oamenii cu adevărat curajoși sunt foarte rari! Oamenii conștienți sunt rari… Ne aflăm în acest moment în cea mai adâncă criză tocmai din cauza aceasta. Ori devenim conștienți ori ne distrugem. Este și asta o chestiune de liber arbitru.

      Răspuns

      • carminah

        03/01/2014 la 22:10

        Mult adevar… oamenii simpli, curajosi, constienti sunt stingheri… nu se regasesc, nu se pot integra si nici nu sunt doriti in grupul “majoritatii””. Si stiti ce este grav? Grav este ca, acestor stingheri le este aproape imposibil sa supravietuiasca – neintegrandu-se si negasindu-si locul nicaieri, sunt nefericiti, iar daca ar incerca sa traiasca in mijlocul “majoritatii”, ar fi si mai nefericiti. Aceasta nefericire ii consuma si ii duce spre un sfarsit sigur daca nu este indeplinita conditia de a-si canaliza energia izvorata din aceasta nefericire spre a continua lupta…

        Răspuns

  7. Stan Damian

    07/05/2013 la 13:20

    Mi se pare de o eleganta iesita din comun si o corectitudine transparenta.

    Răspuns

  8. Mobila

    08/05/2013 la 09:39

    Foarte frumos articolul.

    Răspuns

  9. Marius

    15/05/2013 la 12:00

    Am luat o mica pauza si am citit articolul. Un articol foarte bun felicitari

    Răspuns

  10. make-up artist

    16/05/2013 la 15:24

    E bine sa fii un om simplu si cu bun simt, dar eu cred ca singuratatea nu prea face bine psihicului!

    Răspuns

    • BlogSlabire

      16/05/2013 la 22:40

      Dimpotriva ! Este nevoie mare de singuratate, cateodata, intr-o lume in care suntem indoctrinati tot mai mult sa facem parte din grupuri, ca sa stie mai usor “cei din umbra” in ce cutie – a se citi in ce “categorie” – sa ne puna. Nu degeaba e bine sa cunosti mai multe limbi. Te-ai gindit vreodata, de ce oare in limba engleza, cuvintul pentru singuratate este aceeasi cu expresia care denota faptul ca suntem una si aceeasi cu universul
      alone= all one !

      Răspuns

    • Concerte-Evenimente

      22/05/2013 la 14:15

      Sunt momente in viata cand singuratatea te poate ajuta sa te regasesti pe tine insuti….

      Răspuns

  11. Aranjamente florale

    19/05/2013 la 13:13

    Intr-adevar, oamenii singuri si simpli despre care vorbesti sunt foarte greu de gasit. Cred ca acest lucru se intampla fiindca un astfel de om este marginalizat de societate, nu este inteles. Un om care este constient, care este cu adevarat conectat la realitate, care percepe decaderea la care a ajuns umanitatea, nu va fi niciodata inteles de cei din jurul sau. Este nevoie de curaj ca sa fii un astfel de om, si desi cred ca toti suntem asa la un moment dat, renuntam si ne gasim un grup pentru a nu mai fi nevoie sa facem fata tristetii, durerii si singuratatii intr-un cuvant, realitatii.

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      19/05/2013 la 15:37

      Un om conștient nu poate fi disperat! Asta pentru că vede realitatea, adică Realitatea!

      Răspuns

  12. Carti de povesti

    20/05/2013 la 09:16

    Din pacate nu cred ca vom ajunge vreodata la o constiinta universala. Din punctul meu de vedere omul va incerca permanent sa apartina unei comunitati din cauza nevoii de recunoastere, de interactiune. O comunitate va fi condusa de un lider care isi va impune propriile idei si opinii, ceea ce va naste opozitia fata de ideile si credintele altor comunitati, si de aici incepe un cerc vicios. Putini sunt cei care reusesc sa se ridice si sa se conecteze la Realitate, si cred ca acesti oameni sunt tristi deoarece constientizeaza decadenta in care se afla umanitatea.

    Răspuns

  13. Tudor Mateescu

    29/05/2013 la 19:50

    Lasa ca treci peste faza asta omule, nu te intrista 🙂
    Adevarul este ca e bine sa ai parte si de singuratate, asa te vei reincarca. Asculta aici, du-te afara, iesi undeva, ai grija de tine ca om si hobby-urile tale. Daca cineva nu te apreciaza nu e nevoie sa incerci de 1000 de ori tot la acea persoana, fiecare avem personalitati diferite si valori diferite. Keep on going. The life is so cool 😉 Ai incredere in tine si va iesi totu bine. Am fost si eu acolo, oricum lasa fetele, ai tot timpul din lume.

    Răspuns

  14. action camera

    03/06/2013 la 11:55

    Am o intrebare; ai zis urmatoarele chestii: “Uită de fapt că marile adevăruri proclamate în istorie au avut puțini adepți.” Dar atunci cum faci diferenta intre prostie si adevar? Sa zicem ca cinci oameni sustin ca in camera ninge, cand alti 20 spun ca nu are cum pentru ca afara e vara cu 30 de grade. In plus, oamenii nu vor sa fie singuri, nu sunt facuti sa fie singuri, doar de-asta a creat-o Dumnezeu pe Eva, nu?

    Răspuns

    • cezar

      03/06/2013 la 12:10

      Exemplul tău se declasifică de la sine! Inițial marile adevăruri au fost considerate erezii, nebunii, ciudățenii. Iisus a plătit pentru adevărul lui, Giordano Bruno la fel, Galileo, Copernic, Einstein, Tesla…
      Eu nu mă refeream aici la singurătatea în sensul strict ca izolare de societate, ci la atitudinea în fața adevărului, în fața experienței, în fața vieții. În sensul că nimeni nu poate să trăiască, să vadă și să sufere în locul tău – trebuie să o faci singur cu simplitate și umilință.

      Răspuns

  15. Pusculite

    03/06/2013 la 18:27

    traim intr-o lume de tot rahatu! pe nimeni nu intereseaza de nimic altceva decat de propria persoana si propriile pusculite pline cu bani! toata lumea trage doar pentru ea si egoismul e in floare …

    Răspuns

    • Dan

      07/09/2013 la 07:07

      Asa a fost inca de la inceputuri. Omul e egoist prin natura sa.

      Răspuns

  16. Dan C

    06/06/2013 la 09:57

    Singuri incetam sa existam.

    Răspuns

    • Cezar I Mocanu

      09/06/2013 la 07:59

      Abia singuri începem să existăm!

      Răspuns

      • CameraMan

        01/08/2013 la 13:20

        cineva imi spunea acum mai mult de douazeci de ani :
        “singuratea este mai rea decat moartea…” si cred ca avea mare dreptate.
        nu incepem sa existam singuri … omul nu este o fiinta solitara, este o fiinta de “turma” asta e…

        Răspuns

        • Tezuka

          03/08/2013 la 00:34

          Nici un rege sau domnitor nu se teme de armade intregi de mii de soldati, care vin sa-l dea jos de pe tron, decat se teme de un singur om, care realizeaza individualitatea sa.
          Daca trebuia sa fim “de turma”, ne nasteam oi.
          Da’ nu ne-am nascut.

          Răspuns

  17. cineva acolo

    01/07/2013 la 21:16

    speranta moare ultima, singuratatea nu ucide

    Răspuns

  18. George

    08/07/2013 la 22:03

    Viata nu e facuta sa ne-o traim singuri. Fericirea are rost doar atunci cand ai cu cine sa o imparti.

    Răspuns

  19. Izabela Antonescu

    10/07/2013 la 08:44

    Aș adăuga și libertatea, de care dragostea e intens legată.

    Cred că cele două pot face lucruri bune împreună, și una ajută pe cealaltă.

    Răspuns

  20. Denisa

    10/07/2013 la 12:55

    Din pacate nu putem trai cu inima pura, facand doar ceea ce credem noi ca este bine, pentru ca traim intr-o societate care are niste reguli si intotdeauna va exista un cineva caruia sa ii fim supusi.

    Răspuns

  21. Iordache

    26/07/2013 la 09:51

    Exact! Si nu numai la noi, ci peste tot in lume exista o ierarhie si cineva mai presus decat noi. Cu toate astea, suntem rezultatul prorpiilor noastre actiuni.

    Răspuns

  22. CameraMan

    01/08/2013 la 13:16

    din pacate, Romanica noastra a devenit la 23 de ani de la “marea eliberare” un loc in care din ce in ce mai multi oameni traiesc din amintiri si se alimenteaza cu ce a fost bun in trecut deoarece prezentul dauneaza … grav sanatatii.
    Cezar, sincere felicitari pentru acest articol …singuri si simpli…

    Răspuns

  23. Robert

    03/08/2013 la 21:59

    Frumos scris, felicitari!

    Răspuns

  24. Razvan

    21/08/2013 la 18:34

    Eu vad viata un lucru deosebit, cea care ma face sa ma simt exceptional, chiar in fiecare zi. Dar si eu sunt putin nedumerit… care este rostul vietii pana la urma ? Despre ce incercare este vorba ? Nu inteleg nimic, si de ce nimeni nu stie despre ce este vorba, nu o fi oare vreo chestie la mijloc.

    Răspuns

  25. adry2012

    20/09/2013 la 11:41

    Din pacate agiatia de zi cu zi ne impiedica sa ne mai gandim la noi insine, la cine suntem si ce vrem de fapt. Ar trebuie ca macare cateva minute in fiecare zi sa ni le rezervam pentru noi si pentru a ne recapata forta si pofta de viata. Prea multe probleme si lucruri inutile pun stapanire pe noi si ne fac sa uitam esenta vietii.

    Răspuns

  26. Razvan

    01/12/2013 la 11:56

    Interesanta perspectiva de gandire!

    Răspuns

  27. Bogdan Jurnal

    16/12/2013 la 11:53

    Ce bine ai punctat in acest articol 🙂

    Răspuns

  28. XTC-400

    20/12/2013 la 17:53

    Daca ne-am cataloga doar ca buni vs rai, ar fi o chestie, dar romanii au alta manie: nu au incredere in ei, nu isi apreciaza valoarea. De exemplu, daca unul inventeaza o chestie care ulterior e patentata de alta natie, recunoscuta ca inventatoare de drept, nu stie sa isi apere drepturile. Nu numai ca cel prejudiciat nu stie sa-si apere drepturile, dar ceilalti romani nu-l cred. Daca se dovedeste ca are dreptate, ceilalti romani tot nu-l cred – de ce? X(

    Răspuns

  29. Lavinia

    11/01/2014 la 22:04

    Iubirea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului, pentru a urca la el.
    N-am zis-o eu ci Michelangelo Buonarotti.

    Răspuns

  30. Alexandru Mihaila

    20/01/2014 la 17:57

    Jumatate marxism timpuriu, jumate existentialism, dar ambele jumatati bine articulate!
    E clar, nu stilistica ii creaza dificultati lui Cezar. ci urcusul spre idealitate. Dorul de dezmarginire nu-i un moft; este doar respingerea unei umanitati care refuza sa se reformeze.

    Răspuns

  31. Sorin

    24/02/2014 la 14:14

    Traim singuri si murim singuri.

    Răspuns

  32. Emil

    24/02/2014 la 14:53

    Acest articol cu toate comentariile care l-au precedat, imi aminteste de filmul Sunset Limited. Intalnim si acolo aceeasi tema dezbatuta.

    Răspuns

  33. Proton

    25/02/2014 la 11:43

    Think like a proton, always positive 🙂

    Răspuns

  34. cosmin931

    14/05/2014 la 08:42

  35. Crina

    13/06/2014 la 11:55

    Un articol. bun. Felicitari!

    Răspuns

  36. Nico

    25/07/2014 la 10:23

    Este un articol frumos..la care trebuie sa meditam putin asupra noastra..poate asa ne intelege mai bine si devenim mai fericiti!

    Răspuns

  37. Flori

    02/10/2014 la 09:47

    Este un articol frumos la fel ca si celalalte pe care le postezi.

    Răspuns

  38. Susu.ro

    08/01/2015 la 18:31

    ispita…apropo de atentatul din franta.. prea dusa la extrem 😉

    Răspuns

  39. Haine

    22/06/2015 la 09:55

    UNoeri este trist sa fi singur, iar uneori esti cel mai fericit! Numai noi ne putem da seama cum ne este mai bine…

    Răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citiți și

Politicienii

Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pen…