Creșterea conștienței colective și rețelele de socializare sunt o amenințare pentru dezvoltarea planurilor globale. O mișcare mondială de rezistență populară pune în pericol tranziția spre o nouă ordine mondială.” Ex-consilier al Siguranței Naționale USA, membru al Comisiei Trilaterale și „tânăr” politolog de 85 de ani, Zbigniew Brzezinski își exprima în public profundele sale preocupări în legătura cu așa-zisa „trezire globală”, această intruziune neașteptată care ar pune bețe-n roate Noii Ordini Mondiale. Aceste frământări interioare le expunea cu durere în fața publicului aflat la Forumul European pentru Noile Idei (EFNI) anul trecut, fatidicul 2012.
Această trezire la care se referă Brzezinski este dotată de coarne, bot, coadă și furcă. Este trezirea confecționată de Hollywood prin filme genial concepute. Este trezirea indusă de provocări politice plate și de atentate teroriste simulate (ca celebrul atentat la World Trade Center din septembrie 2001) sau de amenințări ale unor fantomatice arme de distrugere în masă, de absurditatea salvării unui sistem bancar creator al crizei economice pe pielea popoarelor nevinovate. Este acea trezire globală reclamată de organizații egalitare și grupări pseudo-spirituale care, la prima dificultate, trădează viciile intrinseci ale oricărei adunături umane: sectarismul, bravura, oportunismul, etc. Este trezirea care a fost servită până și de televiziunile aservite Puterii prin emisiuni și documentare „revelatoare”.
Trezirea lui Brzezinski este o trezire fabricată de Putere și evocând aceasta nu face altceva decât să indice drumul spre noul aspect socio-politic urmărit de păpușarii din umbră.
Răspândirea „trezirii globale” și a nemulțumirii maselor indignate care continuă să se amplifice în manieră direct proporțională cu măsurile intenționat forțate ale Puterii, au exact scopul ca actualul status-quo să devină o monstruoasă caricatură de sine. Cu ce motiv? Puterea este interesată, în această fază, să dezvolte în cât mai mulți oameni cu putință – fiecare după propriul nivel de înțelegere – un sentiment de repulsie față de societatea actuală și să devină conștienți că au fost înșelați sau/și subjugați. Doar în acest fel populația se trezește și indignată va fi pregătită să îmbrățișeze o schimbare, declanșată aparent de cetățeni, care să dărâme actuala stare de fapt.
Este una dintre puținele reguli pe care Puterea și le-a impus: orice tulburare politică, economică și socială proiectată în camera de comandă, trebuie să fie percepute de populație ca fiind o manifestare a propriilor convingeri și acțiuni.
Vor fi acești „treziți” cei care vor îmbrățișa profunda schimbare, convinși că este produsul lor, spre o dictatură super-centralizată mascată de o democrație directă. Se va schimba încă odată totul în așa fel încât nimic să nu se schimbe și vor fi cetățenii cei care vor migra din proprie inițiativă spre o societate care se va dovedi mai subjugată, mai mizerabilă și mai ipocrită decât aceasta actuală.
Adevărata trezire constă în dezvoltarea unei gândiri individuale și, deci, renunțarea acceptării unui sistem în infinitele sale reîncarnări, ferindu-se, de exemplu, de continua spălare de creier mediatică. Adevărata trezire este un act individual. Conceptul de trezire colectivă este de fapt o contradicție în termeni, asta dacă nu se dorește a lua în calcul saltul quantic sau Satya Yuga. Pentru aceste motive poate că este mai bine să rămânem cu picioarele pe pământ și să reconsiderăm motivele pentru care ne aflăm în acest punct – trezirea colectivă, cum spune Brzezinsky.
Eu personal am fost pentru o lungă perioadă unul din adepții ideilor progresiste. Am deschis ochii: într-o lume perfectă schimbarea îmbunătățește viața colectivității… dar – un moment! – aceasta nu este deloc o lume perfectă! E dominată de puterea economică și de acțiunile celor lipsiți de scrupule. Într-o asemenea lume este improbabil ca schimbarea să se producă în folosul celor mulți, în timp ce este aproape sigur ca schimbarea să servească celor puțini. Ceea ce se distribuie oamenilor sub numele schimbării nu are nici o legătură cu un proces spontan și democratic. Este doar planul Puterii vândut colectivității sub forma tendințelor populare cu ajutorul campaniilor subtil elaborate de influențare culturală, politică și mediatică.
Cu alte cuvinte, în special în aceste timpuri, adevărata subversiune politică coincide cu conservatorismul, în timp ce „trezirea” lui Brzezinsky, promovată de presa oficială și întrupată de mișcările emoționante și utopice afișate de noile mișcări populare, nu este altceva decât o altă lovitură de teatru cu care Puterea dirijează turma în direcția de mult stabilită!