Existența se află mereu în prezent. Nu face călătorii în timp. Trupul este mereu în momentul prezent. În acest fel, momentul nașterii tale este același cu acest moment – chiar acum când citești acest post. Dacă spui că ai patruzeci de ani sau cincizeci de ani atunci faci o falsă declarație. Nu contează dacă ai patruzeci, cincizeci sau o sută de ani, ești mereu proaspăt, tânăr, abia născut! Trupul nu este separat de existență iar existența, cum spuneam, nu face călătorii în timp. Doar mintea călătorește, timpul este creația ei. Timpul există doar dacă vrei să pleci dintr-un punct A pentru a ajunge într-un punct B. Distanța dintre aceste puncte este timpul. Dacă nu ai nici o intenție să faci aceasta călătorie, de la A la B, atunci A și B există în același moment prezent. Direcția în care te miști determina care punct este trecutul și care viitorul, dar aceasta este valabilă doar pentru mintea ta – punctele sunt mereu aceleași în același timp. N-au existat și nici nu vor exista – ele sunt acum!
Corpul tău este bătrân – o altă percepție ciudată – corpul tău este bătrân dar tu nu te-ai născut niciodată! Corpul tău nu este diferit de cel al mamei tale sau al tatălui tău. Ești doar o extensie și această relație merge înainte de la începuturile timpului. Doar în momentul în care spui „Eu sunt Vasile” te separi de restul. Acest Vasile va muri într-o zi…
Cum s-a născut Vasile?
Vasile este doar o colecție de imagini și gânduri care se mișcă atât de rapid încât dau iluzia unei realități solide. Vasile luptă pentru țara lui, religia lui și credințele lui. Acest Vasile vrea să scape din închisoarea nașterii și a morții și atunci urmează maeștri spirituali, citește scripturile și se afundă în rugăciuni. Toate acestea nu fac decât să adâncească iluzia existenței lui. Iluzia devine din ce în ce mai reală și adevărată. Imagini care vor să scape de imagini creând noi imagini…
Odată cu nașterea, Vasile, a început să se teamă de moarte. Așa ia naștere căutarea eternității. El vrea să știe despre viețile trecute pentru a putea întrezări speranța unei noi vieți… Noi știm însă că Vasile este doar o colecție de imagini. Fiecare imagine este o fotogramă separată și astfel, ieri a fost viața trecută a lui Vasile pentru că ieri nu există în acest moment, în acest moment există doar memoria. Vasile nu va fi satisfăcut de nici o explicație, va călători, va căuta și va urma sute de cărări. Va citi mii de pagini și-și va forma mii de convingeri pe care le va dărâma cu alte convingeri.
IMAGINI!
Vasile este deja sclavul imaginilor sale mentale dar nu va realiza niciodată asta. Se va pierde în propriile sale gunoaie. Se va pierde în această imensă colecție de imagini, gânduri și cunoștințe împrumutate. Toate ideile, toți maeștri, toate religiile vor lupta în mintea lui pentru supremație, pentru a decide cine are dreptate și cine greșește…
Vasile, tu greșești!
Tot timpul ai fost liber! De fapt nici nu exiști, ești gol, ești doar un mare nimic. Ești tu cel care a făcut tot circul acesta! Nici dacă te vei ruga mii de ani nu vei reuși să te schimbi – vei rămâne la fel. Atâta timp cât faci ceva, acest ceva îl va alimenta pe Vasile. Efortul tău de a te elibera te va lega și mai tare. Ce-i de făcut? Trebuie doar să înțelegi acest proces de creare a imaginilor. Nu vei mai fugi după mântuire… Tu doar trăiești într-un mod inconștient! Nu trebuie să pleci nicăieri, nu trebuie să aștepți nimic. Adevărul este mereu cu tine, aici în acest moment. Dumnezeu și eternitatea sunt mereu cu tine, în tine, acum… Trezește-te doar!
Pana la urma ar fi mare plictiseala daca n-am mai avea pentru ce trai.
Sigur că este așa… de fapt este imposibil să n-ai pentru ce trăi. Poți, eventual să nu știi, să nu fii conștient, dar un motiv, un rost al existenței noastre există!
Total adevarat.
Super tare articolul frate ! Ma pasioneaza foarte mult treaba asta cu existenta si de acele conceptii ale omenirii de care ne folosim noi cei din prezent si mare este temerea mea ca cine stie ce o sa mai inventam si cum si cat vor avea de suferit cei ce ne vor urma. Dar cum ne asternem asa dormim.
Intr-un fel e foarte interesant toata treaba asta.
Daca Vasile nu ajunge la constiinta LUI, e doar…Vasile, un om cautator sau nu…!E prezent fara PREZENTA.Din PREZENTA CONSTIENTA se deschide vesnicia.Ma bucur sa te citesc!Si sa te impartasesc cu altii!
Frumos articol. Vasile trebuie sa traiasca in prezent
Felicitarii pentru articol.Superb 🙂
Este intradevar, te pune putin pe ganduri.
Un articol la sufletul omului , cred ca ai pus multa lume pe ganduri , cred ca fiecare dupa ce am citit acest articol am plecat de pe acest site cu o perspectiva scmbata , in bine 😀
Chiar foarte interesanta articolul. Felicitari ! Cred ca ai reusit sa atingi fiecare cititor. Te felicit inca odata !
Dupa Leibniz, exista monadele. Dupa tine, oamenii sunt niste monade. Ai dreptate, toate aceste zbateri sunt in van, si nu duc la nimic. Poate Dumnezeu ar fi trebuit sa inscrie la Creatie in inima fiecarui om rolul lui pe lume, clar si concis, si ar fi scapat si El si Vasile de bataia de cap.
🙂 Poate că ăsta e rostul nostru, pur și simplu să devenim conștienți de ceea ce suntem.
Eu cred ca este un efort inutil. Sa devenim constienti de ceea ce suntem ca sa…ce? Mie imi plac lucrurile cu finalitate. 🙂
Firește că dacă nu vezi rostul înseamnă că încă nu ai nevoie! Toate își au rostul și, mai ales, timpul lor! Ideea este că devii conștientă independent de faptul că vezi sau nu scopul – stă în natura evoluției!
Toate au un rost, dar noi ce suntem, noi suntem un nimic, ce lasam in urma, nimic!
ne nastem din tarana si tot tarana ajungem.
Foarte bun articolul. Multumesc
asa e, te cam pune pe ganduri
Toata stima! Foarte bun articolul
„Poate Dumnezeu ar fi trebuit sa inscrie la Creatie in inima fiecarui om rolul lui pe lume, clar si concis, si ar fi scapat si El si Vasile de bataia de cap. ” tot pe tava?
Te pune pe ganduri intradevar. Ne mai ramane sa continuam fiecare lupta cu noi insine
Toti suntem Vasile… pana la un moment dat…cand realizam ca ceea ce conteaza in fond este ce traim in Prezent, Aici si Acum
Te pune pe ganduri si incepi sa realizezi ca de fapt esti un mare nimic …
M-am trezit de aproape un an 🙂
Toti ne trezim, insa nu toti ne trezim la timp, uneori ,, trezirea” ne ucide. Timpul poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde doar de noi..il folosim sau ne foloseste.
Vasile este Vasile atat timp cat traieste. Vasile ramane Vasile atat timp cat in urma lui ramane ceva de dainuie. Copii, fapte bune, constructii, donatii, minuni, rezultate…
Trezirea presupune niste obiective de propus si inaintarea catre ele. Altfel, este doar o trecere oarba prin viata. Similar regimului adormit.
Un articol foarte bine scris, direct si la obiect