Autor: Cezar I Mocanu

Aproape că n-am văzut venind primăvara… și iarna, chiar, a fost iarnă anul ăsta? Un tăvălug...

Sfârșește ziua mereu… și soarele apune, așa ca o promisiune șoptită, abia auzită, presărând...

Sunt firimituri de apă ce se adună la colțul ochilor picurând tristeți uitate și nuanțe de roșu...

Firește că aș fi putut continua așa. Dar încă de pe vremea primelor amintiri îmi stăruie în minte...