Toate lucrurile, obiectele de care suntem înconjurați au fost, înainte de a fi făcute de mâini, create de mintea omului. Mintea umană este prinsă într-o constantă muncă în continuă mișcare. Aceste obiecte care nouă ne dau confort, altora le-au dat câștig financiar și pentru alții au fost sursă de notorietate și succes.
În esență, mintea, mintea-dorință se folosește de obiecte, le inventează sau le dobândește, printr-o subtilă și complexă activitate. Această activitate, care are o multitudine de aspecte, în ultimă instanță are un singur nume: creșterea, expansiunea, valorizarea egoului! Procesul de expansiune al eului este un vierme ascuns în intimitatea fiecărui om și se manifestă în absolut orice domeniu în care acesta își desfășoară activitatea. Viermele este cauza primară pentru orice durere, conflict, suferință atât pentru individ cât și pentru umanitatea întreagă. Un astfel de conflict fură omului orice fel de pace, orice liniște interioară, privându-l în acest fel de realitate. De foarte multe ori neliniștea și suferința ne urmăresc întreaga viață: de când se dorește un serviciu pentru a putea trăi și până când, odată avut, se caută din nou succesul și ornamentele. De când se dorește confortul și eleganța și până când se luptă pentru a se păstra propria poziție, până când se înalță rugăciuni pentru a se asigura de un viitor luminos sau condiții favorabile… motorul, cauza este mereu activitatea expansionistă a eului.
O asemenea activitate va avea întotdeauna ca efect conflictul și acest conflict împiedică experimentarea și descoperirea realității, chiar și în condițiile în care ambițiile și aspirațiile omului se realizează. De fapt o persoană, chiar și când a ajuns într-o poziție privilegiată, admițând că este pe deplin pe placul ei – și nu este niciodată – va începe imediat să-i fie teamă de eventualitatea pierderii poziției iar mintea va fi concentrată pe strategiile de menținere. Acest proces este valabil pentru obiectele, oamenii, sentimentele, etc. pe care o persoană crede la un moment dat că le posedă și că i se cuvin.
Egoul este deci centrul în jurul căruia gravitează dezamăgirea, amărăciunea, durerea, conflictul, suferința și așa mai departe… Și este el, egoul, cel care are dorința nebună de creștere. Este el cel care târăște omul în cursa nebună a expansiunii. Este egoul care dorește progresul doar pentru a cuceri poziții privilegiate și este tot el cel ce se opune noului pentru a nu pierde privilegiile cucerite. Binele și răul se confundă după bunul plac al egoului… Iată cine a construit minunățiile acestei lumi și a săvârșit ororile omenirii. Dezbină națiunile, cercetează legile naturii, fructifică frumosul și ascunde urâtul – o luptă continuă și fără milă între „eu” și „eu” pentru că omul face totul în funcție de el însuși: muncește pentru a câștiga banii care-i permit să se înconjoare de obiecte care, după el, îi aduc gloria. Iubește doar ce-i aduce satisfacție și găsește satisfacție doar în ceea ce-i servește la creșterea egoului. Suportă sacrificii și renunțări numai pentru a crește aici sau pe lumea cealaltă. În propria valoare găsește entuziasmul de a face și constanța pentru a continua.
Toată societatea noastră se mișcă sub presiunea eului. Eul care trebuie să se afirme este conceptul de bază al societății actuale. Dacă, prin absurd, această presiune ar înceta, omul ar cădea într-o profundă apatie iar societatea într-un trist abandon.
Cel ce predică altruismul este cumva cel mai mare dușman al umanității? Să încercăm să privim mai de aproape acest „eu”, acest mare protagonist necunoscut. Să-l privim acolo unde se poate manifesta fără respectul uman, fără grija de a-și apăra obrazul, acolo unde își organizează luptele, unde, sclav simțurilor, își satisface slăbiciunile aruncând vina pe satana, acolo unde caută să se convingă că este cu mult mai bun de cât ar fi în realitate. Să-l privim acolo unde-și are regatul: în adâncul, în intimitatea omului.
Ambiția este hrana și apetitul egoului. Aroganța este dictatura eului. Mândria, gloria, infatuarea sunt convingerea de a fi superior. Furia este intoleranța aprinsă a egoului. Frica este instinctul său de conservare. Cruzimea este incapacitatea de a considera celelalte ființe. Gelozia este teama de a pierde afecțiunea cuiva pentru care ar vrea să aibă exclusivitatea. Invidia este frustrarea ce se naște atunci când nu are ceea ce alții au. Lingușirea este arma egoului pentru a obține ceea ce nu poate obține prin alte mijloace. Ipocrizia este masca sa înșelătoare. Minciuna este modul de apărare… și lista ar putea continua. Dar mai bine să ne oprim aici cu această listă pentru că nimic nu este mai de prost gust pentru ego decât să-i fie puse în evidență slăbiciunile. Și pentru a o spune în câteva cuvinte, dacă la viciile inerente simțurilor (lăcomia, sexul, alcoolismul, etc.) se adaugă și calitățile negative tipice egoismului amintite mai sus, se obține tabloul complet al greșelilor și slăbiciunilor umane.
Iată demascat acest ego! Cine poate avea o reputație mai urâtă? Acesta este diavolul ce chinuie omenirea – EGOISMUL!
Cine este diavolul
Foarte interesant… Am remarcat mereu modul tau de gandire asupra chestiilor de genul. Diavolul ni-l producem singuri in momentul cand pierdem speranta…:)
Nu e tocmai așa… Atunci când îți pierzi speranța diavolul tocmai și-a terminat treaba! Dorințele egoiste sunt cele care dau naștere diavolului și sunt originea tuturor relelor.
Sunt perfect de acord cu tine!
Corect, cu alte cuvinte, diavolul este in fiecare dintre noi, dar isi face aparitia doar uneori;).
De acord!Dar parca diavolul cauta si perosanele neprihanite sau cu un suflet curat.
Am fost ieri la dentist si in camera mai era o asistenta. Domnule, atat cu nasul pe sus, de sigura pe ea, in fine, sa zicem cu mult „ego” ca atunci cand doctorita i-a atras atentia ca a facut o greseala, aproape ca a inceput sa se certe cu ea. Era foarte sigura ca stie tot, ca face bine, incat nu a mai fost atenta la detalii. Stiati ca criminalii sunt foarte siguri pe ei si nu se intreaba daca nu cumva gresesc?
Q.E.D.
altfel nu ar mai fi criminali…
Asa e..
Un articol bun. La fel ca si cele anterioare
foarte interesant articolul. cand m-am apucat de citit chiar ma gandeam daca nu cumva o sa scrii si despre egoism. sunt de acord cu tine, aceste doua „calitati”, din pacate apar foarte des la noi in societate, iar combinate sunt o arma letala. dupa mine, lumea ar trebui sa se gandeasca si la altii, nu doar la ei si la pusculita lor, ar putea sa ii mai ajute si pe cei nevoiasi, ca sunt destui care isi permit…
Frumos articol, si aceasta demascare ne face bine, noua celor care putem recunoaste partea asta interioara care nu ne da pace sa traim in liniste. Asa este natura noastra sa ne dorim mai mult, sa fim vesnic nemultumim de ce avem si sa ne dorim ce are vecinul.
Imi place cum scrii !!
Un lucru care nu le este evident tuturor e faptul ca pentru orice comoditate, pentru orice moft, asa cum spuneai tu, cineva are de profitat, economic vorbind, iar cineva are o placere / bucurie egoista. Insa, in toata istoria, mai exista inca o variabila umana, partea exploatata, deci pe langa bucurie, castig economic mai este cineva care sufera in urma acelui beneficiu. Din totdeauna, pentru orice activitate a fost exploatata cea mai de baza resursa si anume, oamenii…
De obicei suferă cel ce caută să se bucure, să-și satisfacă moftul! Dorința acelui moft îl transformă în sclav! Acesta este prețul frivolității.
Foarte interesant articolul.
Mi-as permite sa reformulez titlul in „Ce este diavolul?”
Diavolul este neascultare si razvratire fata de Cuvantul Lui Dumnezeu..
Mie nu-mi place acest cuvânt al lui Dumnezeu pentru că este de fapt o trimitere la doctrine, este o altă capcană a egoului. Dumnezeu nu a revelat adevăruri nimănui, niciodată. Adevărul este un drum personal, este o muncă individuală. Nu există o metodă universal valabilă pentru că noi ca oameni nu suntem identici.
Ceva ce nu exista 🙂
Ce treaba are cuvantul lui Dumnezeu cu Diavolul?
Era răspunsul la asta: „Diavolul este neascultare si razvratire fata de Cuvantul Lui Dumnezeu..”
Diavolul tot timpul este pe langa noi si ne indeamna la tot felul de rautati, dar la fel si Dumnezeu se afla langa noi… Si apropo imi plac comentariile tale Cezar 🙂
Bine spus!
Pai diavolul este peste tot si nu este nicaieri. Speranta este cam singurul element care iti confera o vaga idee de siguranta. In rest, cand ramai fara speranta totul dispare, devine intunecat si apar toti demonii care zac in fiecare dintre noi. Oricum, interesanta perspectiva ta. Stima, Tudor
Nu cred in demoni, diavol si alte asemenea creaturi nascocite precum cele din basmele lui Ispirescu. Consider ca daca ajungi sa crezi in asa ceva la modul real esti pierdut ca om.
Buna,
Ajutati o studenta din Roman cu licenta. Daca aveti varsta intre 16 ani – 27 ani si dorinta de a face un bine, va rog din suflet sa imi ajutati fiica sa-si poata sustine licenta in psihologie prin completarea unui chestionar. Nu aveti de trecut numele sau nr. de telefon.
Daca nu va incadrati la varsta si doriti sa ma ajutati, preluati articolul pe blogul dvs. de pe blogul meu Coltisor de Rai
La finalul chestionarului exista un buton cu Trimite, cand se apasa pe el se inregistreaza rezultatele.
Chestionar de completat
Va multumesc din suflet pentru timpul acordat, bunavointa si ajutor!
Vilhelm
Chapeau…
Super tare articolul! Mi-a placut foarte mult! Multumsc!
Cat adevar! Diavolul se afla doar in interiorul nostru, noi il creem, inevitabil, pentru ca suntem oameni!
*cream
Îți mulțumesc pentru mesajul acesta.
Da, cred că, într-un fel sau altul, absolut oricine e egoist pe lumea asta.
Nu ne gândim la suferința altora, la durerile altora. Nici măcar la cei de lângă noi.
Îți mulțumesc!
Asa este, in fiecare dintre noi exista un Dumnezeu si un Diavol, nascuti din sentimentele noastre omenesti.
Totul tine de modul in care suntem educati de mici, caracterul fiecaruia este impartit in Inger si Demon.
Cand citeam randurile de mai sus imi aduceam aminte de cateva randuri scrise de catre Mircea Eliade. In aceste randuri el spune ca frumusetea si binele are radacini si izvoreste din rautate. Bineinteles Eliade argumenteaza si demonstreaza aceasta teorie. Concluzia mea este urmatorul: la urma urmei totul se va transforma in bine.
ca sa intelegem niste fapte/lucruri bune, trebuie la randul nostru sa facem niste fapte lucruri rele. doar prin comparatie vom vedea si aprecia simpla valoare a naturii umane.
foarte reusit articolul. gj
Am discutat mai de mult cu un preot care imi povestea ca raul traieste in noi, in fiecare, si astfel este prezent peste tot. Eu cred in acest lucru. Deci, daca stim cum sa fim cuminti poate fi rezolvat totul, foarte usor.
Da, si eu cred ca toti avem in noi o doza de rautate. Dar cred ca o putem tine sub control cu ajutorul credintei in Dumnezeu.
Diavolul este pretutindeni. Noi alegem daca ii dam curs „invitatiei” sau nu.
Diavolul ne ispiteste la inceput cu păcate mici si ne exploateaza slabiciunile.
Felicitari pentru articol, l-am citit cu foarte multa atentie si ai foarte mare dreptate. E a 2-a oara cand il citesc si nu m-as mai opri. Ma bucur ca inca exista oameni ca tine, care sa cunoasca si cealalta parte a omului.
Totul tine de noi si de educatia noastra.
cred ca basescu =))
Pacat ca nu vom putea scapa de acest diavol(egoismul) niciodata, asa e omul construit.
Mereu am fost curios de aceste lucruri. Cautam de mult timp un astfel de articol si iata ca l-am gasit. Din cate am auzit eu, cica mintea ar pleca sau ceva de genul noaptea in timp ce noi dormim ( Calatoreste ). Multe chestii care mereu m-au facut sa stau si sa citesc, sa studiez si sa invat lucruri noi.
interesant acest articol
Diavolul este acel om care nu isi poate controla si chiar accepta defectele !
Lupta intre bine si rau sau intre frumos si urat ramane o lupta vesnica ! Acest conflict a existat intotdeauna si va exista pana cand vor exista fiinte umane pe acest pamant. Iar noi oamenii trebuie sa cautam intotdeauna binele si frumosul.
Ma cam inspaimanta lucrurile astea, dar nu imi dau seama de ce la o adica, pentru ca nu sunt eu cel care crede in ele. Mereu stau si ma documentez in legatura cu asta si gasesc tot felul de chestii, interesante pentru mine.
Diavolul ia multe forme si fete
Din punctul meu de vedere, diavolul suntem noi insine. Pana nu ne invingem ” poftele ” si lacomiile nu putem sa scapam de ” diavolo „.
O ciudatenie mare in discutia despre Diavol este ca nimeni nu l-a vazut , nu-l cunoaste, n-avem nici o dovada ca exista , dar cu toate astea il aducem in discutie ori de cate ori ceva nu este ok.
Un articol foarte bine scris!Felicitari pentru modul in care au fost abordate lucrurile.Intr-adevar,atata timp cat avem idei egoiste,lacomie si nu suntem capabili sa trecem peste ele,diavolul isi face treaba de minune.
felicitari tuturor pentru realizari
http://masutepentrulaptopieftin.blogspot.ro/
Mare dreptate.
Eu sunt de parere ca exista doar Karma care te face sa te simti intr-un anumit fel in functie daca faci un rau sau un bine. In rest, toate ti le faci cu mana ta si in functie de ce faci, intra intr-o categorie… if you get my drift.
Mai rar gasesti un astfel de articol, m-a fascinat inca de la intrebarea din titlu, BRAVO!
Interesant articol…felicitari…e bn ca sunt multe comentarii,pareri si sunt foarte multe de spus,fiecare dupa parerea lui…dar eu zic asa:merg pe drumul care mi-e facut in cer de D-zeu 🙂
Nu exista dumnezeu si nu exista diavol, nu exista bine si nu exista rau. Ambele concepte sunt doua masti. Jurnalul simturilor unui om il indreptatesc pe acesta sa isi formeze o parere despre ce e bine sau ce e rau si cand zic asta ma refer la ce este bine sau rau pentru individ.
Cum spunea si Oedip:”în pofida atâtor încercări, vârsta mea înaintată şi măreţia sufletului meu mă fac să judec că totul este bine”. Totul e relativ, la fel si perceptia fiecaruia dspre bine si rau. Asa ca diavolul meu s-ar putea sa fie D-zeu pentru altul…
bine punctat!
Traim intr-o societate distrugatoare de valori, o societate nenaturala, artificiala, in care suntem prinsi intr-o cursa a egoismului. In care luptam ca niste hieni unul contra celulilalt pentru dorinta de a avea. A avea cu orice scop, indiferent de urmari.
Felicitari . Un articol destul de complex , dar.. nu cred ca diavolul inseamna doar aceste stari fizice/sufletesti . Este ceva mai mult de atat , ceva ce noi nu putem sti cu exactitate , precum exista si alte entitati ( ex: ingeri ) . Exista dar nu ii poti vedea .
Diavolul cred ca il poti deosebi foarte usor ca fiind o energie negativa. Incearca ca si experiement sa mergi intr-un cimintir la miezul noptii . Sunt sigur ca o sa te apuce un fel de tremurici si o sa te cuprinda o energie negativa . Atunci o sa stii ca diavolul e langa tine . El nu consta doar in acele stari pe care le-ai enumerat 🙂
bingo – o postare de top
foartef rumos explicat… bravo
Lumea aceasta devine tot mai nebuna pe zii ce trece, in curand pamantul nu o sa mai fie bun de locuit pentru cei care gandesc un pic mai mult…
Diavolul nu exista!
Diavolul este in fiecare dintre noi atunci cand nu reusim sa-l stapanim.
Normal ca nu exista !!!
Foarte interesant articolul felicitari si mult succes in continuare.
interesant si foarte ispirat articolul
Ma primesti tot cu un citat si aici? „Viata este duelul lui Dumnezeu cu diavolul iar campul de batalie sunt eu.”
De la Dostoievski citire.
Acest ”Diavol” se afla doar in imaginatia noastra , el nu exista…..si cand i vad pe acei (oameni) care fac ritualuri satanice si sacrifica animale si alte vietati pentru cineva care nu exista . le’as face acelasi lucru .ia-si chinui si tortura pana raman fara viata !
Diavolul exista, insa nu in forma in care il aflam din filme. El este in gandul nostru, in actiunile noastre sau in ispite. E mai greu de recunoscut decat ne spune Hollywood-ul insa nu imposibil.
Bun articol mi`a facut o mare placere de a pierde cateva minute si sa`l citesc.
Interesant articolul, si empatizez cu tot ceea ce ai scris Cezare. Insa cine este cel care demasca acest Ego? Ti-ai pus vreodata intrebarea asta? Pentru ca ego-ul atunci cand este in pericol sa fie demascat se transforma imediat intr-o instanta superioara, mai urca un etaj. E aceeasi poveste, doar ca mult mai elaborata, mai sofisticata.
Cred ca aceasta intrebare ne-o punem zilnic si curiozitatea de a afla ce este dincolo devine din ce in ce mai mare. Exista oare diavol? Exista oare dumnezeu? Nu cred ca vom afla niciodata adevaratul raspuns, numai cand vom trece bariera dintre viata si moarte.
Mi-a placut articolul. La cat mai multe ca acesta.
Eu personal cred in Dumnezeu dar si in existenta diavolului, binele si raul fiind de altfel cel ce ne lasa sa alegem de partea care-i baricade suntem.
http://www.hacknewtool.com/ noi suntem
asa este, in fiecare dintre noi exista un Dumnezeu si un Diavol, nascuti din sentimentele noastre omenesti….
Bine punctat…cred ca in fiecare dintre noi exista o parte buna…si alta mai putin..buna…
Dezbateti niste subiecte foarte ciudate. Vad ca va si certati pe baza acestor subiecte…
Imi place modul in care percepi tu lucrurile..Articolul este foarte bun.
Gena este egoista si daca pui ca instincte primare(sexul,foamea,apararea),intr-un mod sau altul se ajunge la egoism. Fiecare cu doza lui de egoism. Depinde cu ce "toale" mascam flusturaticul acesta de EGOISM !
Foarte interesant … continua sa scrii
Imi place mult cum gandesti, sincer sa fiu nu m-am mai gandit niciodata la asa ceva.
De multe ori Diavolul sau Dumnezeu , binele si raul tine doar de perceptia fiecarui , de religie , de modul in care ai fost crescut , de egoism de cele mai multe ori .
Foarte bun articolul…
Oare nu atunci cand ne pierdem speranta apare diavolul in viata noastra? Atunci cand suntem disperati vedem in orice rau o solutie. Oricum ai pus o problema interesanta in articol dar ma tem ca raspunsurile sunt prea ample si profunde.
Interesant articol