Selectează o Pagină
Vinovații suntem noi, umanitatea

Vinovații suntem noi, umanitatea

Aș dori să împărtășesc, nu să fur sau să fiu furat de gândurile care-mi populează lumea interioară. Nu foarte diferite, nici foarte îndepărtate de ale voastre. Nici originale, nici iluminante, nici ingenioase, doar simple și directe, reflecții cu voce tare în zgomotul...

citește mai mult
De ce sunt „Ateu”

De ce sunt „Ateu”

„Ateu” – voit între ghilimele. Nu există pe pământul ăsta un ateu. „Ateu” înseamnă fără Dumnezeu, dar cine poate fi fără o origine? Oricât de înrăit ai fi în ideea asta, un părinte îl ai! Termenul a fost născocit de religie pentru a marca pe cel care nu vrea să se supună dogmelor bisericești, așa ca un fel de ofensă, dar nu...

citește mai mult
Aceeași zi

Aceeași zi

Aceeași zi. O altfel de vară... un alt timp... ba nu, același timp, doar că altfel, mai îngăduitor, mai generos... Și vara, vara era într-adevăr alta. Nu pot fi două la fel, așa cum nu pot fi două zile la fel sau, nu-i așa, două secunde la fel. Și timpul... părea doar...

citește mai mult
Politicienii

Politicienii

Nu, hotărât lucru, nu sunt oameni ca noi politicienii. Și probabil că acesta e motivul pentru care nu toți putem face politică. Nu-ți trebuie neapărat o pregătire în sensul acesta, îți trebuie un caracter aparte, trăsături aparte. Eu tind să cred că politicienii sunt...

citește mai mult
Doar un reper

Doar un reper

Aproape că n-am văzut venind primăvara... și iarna, chiar, a fost iarnă anul ăsta? Un tăvălug timpul... O perioadă am fost convins de inexistența lui. Da... Mă gândeam că o dimensiune trebuie să rămână ceea ce este. Un metru, de exemplu, metru rămâne indiferent de ce...

citește mai mult
Decalogul – poruncă cu poruncă

Decalogul – poruncă cu poruncă

Igor Sibaldi (Milano, 15 iunie 1957) este un scriitor și filosof italian. Născut din mamă rusoaică și tată italian, Sibaldi este cercetător de teologie și istoria religiilor, este autor al unor studii asupra scrierilor sacre și șamanismului religios. A mai scris proză...

citește mai mult
E toamnă…

E toamnă…

Sfârșește ziua mereu... și soarele apune, așa ca o promisiune șoptită, abia auzită, presărând lumini roșiatice și aprinzând doruri... Și vine întunericul să mai scuture din frunzele veștede și să le mai risipească. Este frigul apoi ce împresoară clădirile gri și...

citește mai mult
Firimituri

Firimituri

Sunt firimituri de apă ce se adună la colțul ochilor picurând tristeți uitate și nuanțe de roșu învălmășite… Și apoi sunt cuvinte nerostite și nescrise și nici măcar gândite. Sunt doar cuvinte… și nici n-au sens așa de capul lor. E nevoie de un suflet să le adune și...

citește mai mult
Răspunsuri

Răspunsuri

Firește că aș fi putut continua așa. Dar încă de pe vremea primelor amintiri îmi stăruie în minte o întrebare fixă: De ce? Prima amintire clară este un tavan alb și o voce feminină, rece și impersonală, care recita monoton cotele apelor Dunării... Nu știu dacă pe...

citește mai mult
Vis

Vis

Parcă era seară... o stradă colburoasă cu trotuare știrbe unde se înșiruiau cu tristețe clădiri sumbre și coșcovite ce aminteau de prăvăliile evreiești de altădată. Nici țipenie... liniște... doar scrâșnetul pașilor rari pe cimentul tocit. Undeva în depărtare, la...

citește mai mult
Uneori ploaia plânge…

Uneori ploaia plânge…

N-am înțeles niciodată legătura mea cu ploaia. Nu-mi place dar în același timp mi-o doresc, o caut... Este ca o relație interzisă, ca o amantă care apare într-un moment nepotrivit și o iubești și o urăști în același timp cu neputință și disperare. Cândva mă plimbam...

citește mai mult

Arhive

Până astăzi:

  • 35.052 vizite