De ce se vorbește atât de mult astăzi despre conspirație, punând în fața maselor inculte, mai cu seamă celei televizive, adevăruri care la prima vedere par îngrozitor de incomode puterii? Este oare posibil că, așa deodată, vor să ne trezească din letargie? Cine trage foloasele? Suntem puși în fața unui proces regenerativ prin dezvăluiri sau se tratează de o subtilizare a strategiilor puterii pentru o ulterioară și mult mai radicală manipulare mentală?
Aceste întrebări mi-au venit în minte observând că, din ce în ce mai des, sunt programate o grămadă de documentare care dezvăluie prezențe oculte în istoria umanității, societăți secrete și conspirații, povești despre masonerie și Illuminati. Cum este posibil, mă întreb, ca History Channel, Discovery Channel, National Geografic, canale de televiziune de largă difuzare, să ofere cu generozitate adevăruri de natură conspiraționistă, încă necunoscute majorității, care ar trebui să fie foarte incomode pentru cei ce dețin puterea globală? Ca să nu mai spun că aceste canale de televiziune, de mare autoritate pentru publicul mondial, aparțin tocmai acestor imperii economice care controlează destinele lumii. Și toate acestea, lăsând la o parte modul în care televiziunile tratează subiectele legate de mister, adică inițial se avansează o serie de ipoteze foarte credibile pentru ca apoi, la final să demoleze totul, punând subiectul doar pe planul unor simple ipoteze speculative.
Cert este că efectul obținut pe public, oricum, este acela de a oferi scurte priviri mai mult inedite, dar deja nu extraordinare, decât tulburătoare, asupra aspectelor ascunse ale istoriei noastre. Ceea ce în anii trecuți era clasificat ca obscură teorie conspiraționistă, prerogativă a câtorva minți paranoice, acum devine un argument oficial de domeniu public. La aceasta contribuie până și evenimentele concrete, mereu mai amenințătoare și mai înspăimântătoare, care caracterizează emisiunile de știri ale organelor de informare, care nu pot decât să confirme indirect intervenția unei puteri obscure care dirijează totul, în spatele scenei realității istorice.
Două considerații. Prima banală: adevărata putere este și rămâne ascunsă – altfel ce putere e? Dacă se vorbește atât de mult de Illuminati sau de grupul Bilderberg, care în curând vor fi citați și în emisiunile culinare, atunci înseamnă că s-a decis ca acestora să li se pună în cârcă toate responsabilitățile evenimentelor. Firește că cei ce stau în spatele lor, fie în planul material, fie în planurile altor realități dimensionale, se simt atât de siguri că nu vor putea fi descoperiți încât oferă cu ușurință anumite informații publicului. În definitiv întrebarea „cine este în umbră” este o problemă mereu pertinentă dar de nerezolvat datorită structurii ierarhice aproape infinite a obscurei puteri.
A doua considerație este mai puțin banală și cred că merită o privire aprofundată. Ceea ce se observă în aceste timpuri este că puterea a făcut un notabil salt calitativ în ceea ce privește manipularea de masă a minților. Deja nu se mai limitează în a controla conștiințele, adică gândurile oamenilor, dar și, în special, sufletul lor. Independent de semnificația atribuită acestui termen abstract, care are un sens divers pentru fiecare individ în funcție de crezul religios sau existențial al acestora, prin suflet mă refer la aspectul substanțial al vieții noastre, energia vitală a persoanelor, ceea ce determină, într-un mod sau altul, calitatea însăși a propriei conștiințe.
Încerc să mă explic mai bine… La ce folosește într-adevăr să se știe că totul este manipulat, că tot ceea ce știm și ni s-a spus, începând încă de la școala primară, este doar o infinită serie de minciuni? Ar fi două posibile reacții la acest gen de informații și amândouă extrem de funcționale pentru cei ce conduc jocul.
Există cei cărora li se pare că au descoperit cine știe ce mare chestie, care văd că în sfârșit cineva le spune cum stau lucrurile în realitate, sunt întru totul de acord și răspund cu un sentiment de profundă indignare, grupându-se deci într-o atitudine contrarie manipulatorilor diabolici. Rezultatul este crearea unei ulterioare separări între oameni, o altă divizare între bine și rău, inaugurând astfel un nou conflict asupra căruia puterea va domina și mai bine pe principiul divide et impera. Aceasta implică, înainte de toate, o separare interioară, pentru că furia divide în interior și anihilează exprimarea dragostei și acceptării de sine și a aproapelui.
Există apoi cei care se simt anulați de aceste revelații, sunt distruși, sunt atât de tulburați încât își creează un periculos gol interior. Își spun: unde am trăit eu până astăzi? Dacă toată viața mea de până acum s-a bazat pe această realitate și acum aflu că nu este nimic adevărat, cu ce realitate să o înlocuiesc? Se naște sentimentul că li s-a furat tot ceea ce au construit într-o viață.
Rezultatul în ambele cazuri este teama, golul interior, furia și conflictul.  Este necesar un puternic echilibru interior pentru a metaboliza anumite revelații și, mai mult decât orice, este necesar ca împreună cu aceste informații revelatoare să se dea câteva elemente care să poată să umple și să înlocuiască imediat golul teribil care se creează înăuntrul și înafara omului.
Dacă îmi spui cum stau lucrurile într-adevăr și apoi nu îmi dai instrumentele necesare prelucrării acestor informații în așa fel încât să-mi pot face o idee și, mai ales să-mi pot dirija energiile interioare în sens constructiv pentru viața mea, rezultatul este devastant, pentru că-mi distrugi entuziasmul, dorința de a trăi pentru un scop, îmi anihilezi energiile vitale dirijându-le către acele emoții care pot fi doar hrană pentru energiile distructive.
Spre exemplu astăzi se insistă mult (poate prea mult), de pe mai multe fronturi, că Iisus Hristos este o invenție a anumitor elite politice antice, că evangheliile au fost modificate ad-hoc radical, că tot ceea ce a predicat dintotdeauna biserica avea funcția de a manipula mințile maselor. Nu se spune apoi că înainte de a fi o figură istorică, Iisus este simbolul unei energii spirituale cosmice, energia cristică, care acționează în istoria și în interiorul fiecăruia dintre noi, și că există practici și modalități pentru a intra în mod concret în contact la nivel interior… Este și aceasta o operațiune de distrugere a suveranității individuale.
În definitiv, teoria că în spatele istoriei oficiale sunt entități și energii care dintotdeauna ne-au controlat și ghidat, nu este cumva egală cu lecția pe care, la începutul anilor 1900, psihanaliștii ne-au dat-o, conform căreia conștientul are impresia de a face liber alegeri de viață, dar este o iluzie pentru că în culise există un inconștient care conservă traume, nevroze și multe altele dirijând în realitate viața individului?
Dacă unei persoane perfect integrate în societate, care are serviciul lui, familia lui, siguranțele lui, începi să-i inoculezi insistent dubiul că libertatea lui de a alege este doar o iluzie exploatată de o parte din el însăși, care l-a condiționat întotdeauna, nu se face o operație distructivă care va duce, în cele din urmă, persoana în criză? Acesta ar fi rezultatul dacă o intervenție de acest tip nu ar fi acompaniată de instrumentele necesare pentru a gestiona corespunzător situația pe planul propriei conștiințe. Se înțelege de la sine că o capacitate de aprofundare a părților luate din propria conștiință va determina o nouă înțelegere a evenimentelor sociale. Cercetarea interioară și cea exterioară trebuie să funcționeze întotdeauna împreună. Este violent, injust, imoral să pretinzi că este posibil să explorezi o parte în absența celeilalte.
Putem înțelege bine care este strategia brutală și fără scrupule adoptată de puterea obscură atunci când oferă publicului nepregătit anumite pseudo-adevăruri care, departe de a fi complete, sunt funcționale doar pentru ambiția de a domina, mereu mai profund, oamenii.