Cine are răbdare să citească până la capăt e exclus din start ca obiect al scrisorii.
Pentru cei vizați, recomand să începeți cu finalul, că acolo se spune lucrurilor pe nume.

Între alte încercări, mi-a hărăzit-o Cel de Sus și pe cea a Prostiei. Am fost prost ceva timp. Nimic nu e mai chinuitor decât să știi că ești prost după ce ai fost deștept.
Nu puteam să gândesc dincolo de clipa prezentă, dincolo de percepția de la suprafață. Nu înțelegeam tot ce făceau sau ce spuneau ce-i din jur. Senzația care nu mă lăsa nici o clipă era spaima. Că se va dori ceva de la mine și nu o să pot face, nu o să știu ce să vorbesc sau când să tac.
Eram atât de obosit de spaimă încât pe măsură ce starea se prelungea, deveneam tot mai prost, tot mai neajutorat. Cei din jurul meu nu vroiau să accepte noua realitate. Îmi venea greu să îi dezamăgesc și să le spun că va trebui să ne despărțim. Nu mai aveam ce să discut cu ei. Nu mai puteam împărți bucurii, nici o tristețe, gânduri și emoții.
Privind înapoi, pot spune că mă respect ca om prost. Nu am încercat să mă dau mai deștept decât eram sau să mă răzbun pe cei care rămăseseră deștepți și mă priveau cu o mirare plină de milă. Sigur, mirarea lor mă înfuria, dar nu am vrut să le arăt că, prost fiind, sunt în stare mai mult decât ei, nu am vrut să spun, atunci când uitasem bibliotecile citite, că ele nu contează și că ignoranța mea e mai de preț decât cultura lor. Nu am vrut să mă ridic pe meritele lor ca să îmi ascund propriile neputințe. Mi-am acceptat prostia și am cerut să mi-o respecte. A fost greu, nu a mers mereu cum mi-am dorit sau cum și-ar fi dorit ei. Am rămas cu respectul inteligenței care rămăsese la ei și mă părăsise pe mine.
Deci stimați colegi (foști colegi) de incapacitate de gândire, din lipsă de timp, cultură, ambiție de a sări peste propria umbră, din cauza delăsării, a condițiilor de educație sau cum am fost eu, din cauza unei boli. Să știți că se poate. Trebuie numai să vreți. Voința nu are treabă cu inteligența.
Nu vă cățărați mai sus decât puteți. Am fost între voi, știu cum e. Cel mai bine mă simțeam când îmi țineam gura și nu contraziceam numai ca să arăt că am altă părere. E greu să fii și prost și original în același timp. Proștii sunt mulți, originalitatea puțină. E bine să nu pretindeți mai mult decât cei care chiar pot mai mult decât voi. Nu e nevoie să demonstrați cu orice preț că sunteți mai cu moț decât ceilalți. Ăștia sunt oricum cu o lumină peste voi. În balanța între prostie și inteligență democrația nu e prevăzută. Cei inteligenți pot trăi fără proști, cei proști ar trebui să știe că fără oamenii inteligenți e greu, al naibii de greu. Sunteți, într-un asemenea caz, la mâna propriei prostii, și până la puțul cu pricina nu-i cale lungă!

38 Comments

  1. eu nu cred ca exista oameni prosti sincer…ci oameni care fac pe prostii si se complac cu acest stil, si tocmai de aici pleaca si acea diferenta intre cei prosti si cei destepti, pentru ca cei care se dau prosti ii fac pe ceilalti sa se creada mai destepti, dar defapt toti suntem la fel 🙂

    1. Eu cred că aici se tratează de noroc! Ați avut norocul să nu întâlniți proști – deși pare greu de imaginat!

  2. Un articol care merita citit , foarte bine punctat acest articol
    Sunt de parere ca ai spus mai mult decat un adevar in acest articol , si da am avut rabdare sa citesc aceat articol pana la capat si cu zambetul pe buze

  3. Sincer…m-a intristat acest articol…pana la urma toti sunem niste prosti incurabili, suntem niste fiinte ce se ucid intre ele pentru niste apa neagra…ignoram tot ce inseamna saracie si mergem mai departe… si eu sunt unul, sunt un neputincios.

  4. sincer cred ca a fi prost nu e nici o condamnare, nici un must have .. sunt oameni care nu pot depasi aceasta conditie pentru ca inca de la inceputul vietii nu au avut nicio sansa… durerea mare este cu cei care nu vor sa accepte ca nu toti putem fi la fel de destepti si cultivati, asa cum nu toti suntem frumosi, bogati etc. Si de aici prostia „bolduita” a celor care vor s-o ascunda prin incercarea esuata de a juca rolul omului destept … niciodata nu am blamat un individ „prost” dar care isi accepta aceasta conditie … dar cand ai de-a face cu un / o „mamitica” … exista loc pe lumea asta pentru toata lumea .. si un „destept” nu are necesar o viata mai buna sau mai frumoasa ca un „prost”

  5. Pe principiul prosti da multi… bine spunea bunul Costachi Negruzzi in Alexandru Lapusneanu
    Asta e o realitate a zilelor in care traim si care ne asteapta si de azi inainte

  6. Cel mai mult ma intreb cum ai reusit sa iesi din starea de „prost”? A avut loc o intamplare decisiva in viata ta sau ai luptat pentru a iesi la suprafata?

  7. Ironic de bine spus ! Ironic, sarcastic, prefer sa raman cel prost si sa imi vad de treaba decat sa ” imi pun minte cu desteptii ” ! Si intradevar vointa multa vointa nu exista nu pot din punctul asta de vedere ! Exista nu vreau….

  8. „E greu să fii și prost și original în același timp. Proștii sunt mulți, originalitatea puțină.” – imi pare rau dar trebuie sa te contrazic…orice prost poate fi original, numai ca acel lucru „original” pe care il face este lipsit de valoare, frumusete, sau interes…

  9. Cred ca situatia este ceva mai nuantata. Putem considera prosti pe cei ce nu au citit si nu au acumulat informatie? Putem considera destepti pe cei ce au citit foarte mult? In raport cu criteriile de valoare ale societatii de azi ( bune sau rele) un descurcaret necitit este mai inteligent decat un citit conditionat de educatie, principii, morala care nu se regaseste si nu poate inota in apele societatii noastre? In final cred ca totul se reduce la a fi sau a nu fi intelept, intelepciune care nu are de-a face cu acumularea de informatie. Cred, de asemenea, ca facerea de bine sau de rau are legatura cu adevarata inteligenta care, daca exista, in profunzimea sa ar trebui sa serveasca binelui atat general cat si particular, altfel ar ramane doar o inteligenta de suprafata, neinsotita de intelepciune, ori asta s-ar defini in ziua de azi ca fiind smecherie, golaneala ( si asta este valabila si pentru cei cu multe carti sunt citite) Aceasta tip de inteligenta, – si la smecheri cititi si la smecheri necititi -face din om un animal mai inzestrat, dar lipsit de spirit, de intelepciune si prin urmare fara valoare pentru notiunea de bine.

  10. Am impresia ca majoritatea celor ce au postat un comentariu nu au inteles nimic din acest articol. Nu au inteles, nu au „vazut” substratul… Sunt exact aceia care vor sa demonstreze ” cu orice preț că sunt (eți) mai cu moț decât ceilalți”. Ovidiu mi-a facut impresia ca face parte dintre putinii care au perceput mesajul…

    http://carminabymatero.blogspot.ro/

  11. in lume sunt mai multi prosti decat oameni, dar si mai grav e atunci cand un prost incearca sa faca pe desteptul pe munca altuia. felicitari pt articol si sper sa fie citit de cat mai multi prosti, desi nu stiu in ce masura ii ajuta sa inteleaga ideea.

  12. Problema mai mare e ca..in Romania..sunt din ce in ce mai multi prosti…Ii vezi la orice pas…si ei se cred smecheri, se lauda…Imi pare uneori rau. si e foarte greu sa iesi din starea asta ca nici nu realizezi uneori

  13. Eu intotdeauna am preferat abordarea tipica fizicienilor. Pune-te intr-o pozitie in care nu esti convins 100% ca stii totul despre problema/situatie , asadar, poti asculta pe ceilalti si poti intelege mai bine decat un atot-stiutor. In orice caz, eu as fi fost mai putin agresiva in exprimare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

After you have typed in some text, hit ENTER to start searching...

%d blogeri au apreciat: