Adevărul este că trăim în sânul lui Dumnezeu într-un constant și continuu contact cu El. Suntem hrăniți de El, fiecare exprimând un grad de conștiință, având propria libertate și responsabilitate chiar dacă Dumnezeu nu este o persoană distinctă de tot ceea ce există și chiar dacă Realitatea este rațională.
Dumnezeu nu vorbește oamenilor așa cum povestesc scripturile antice, nu se joacă ascunzându-se pentru a se lăsa zărit din când în când de către unii. El comunică oamenilor neîntrerupt existența Sa și se revelă nediscriminat în fiecare ființă, alimentându-i simțirea. Raportul dintre Dumnezeu și om nu este intermitent și nici pentru câțiva aleși, este intim și total.
El nu este Dumnezeul lui Abraham și nici al lui Confucius, nu este Brahma, nu este Tatăl lui Hristos și nici Allahul lui Mahomed. Nu este nici bine și nici rău, nu este iubirea contra urii, nu este justiția și nici părtinirea, nu este mila și nici pedeapsa. El este deasupra jocului contrariilor și, fiind Suprema Plenitudine, Dumnezeu este tot ceea ce lipsește omului: iubire pentru cine nu este iubit, fericire pentru suferind, TOTUL pentru cel ce este nimic… El este Unul ce apare ca mulțime dar nu e aparență pentru că „El este cel ce ESTE”. Este infinit pentru că este Unicul, este etern pentru că este imutabil. În realitate este indivizibil pentru că în realitate este unicul care există. El este complet pentru că este Totul ce cuprinde Totul și nici Totul nu este, pentru că transcende Totul! El este Absoluta Simțire și Existență – condiția reală de existență a omului.
A venit timpul să ne plictisim de figurile imaginate, de religiile bune pentru copilăria umanității pentru că altfel inteligența va rămâne ateilor. Avenit timpul să devenim conștienți că realitatea materială și cea spirituală sunt o unică realitate absolut rațională.
S-a sfârșit epoca în care morala era impusă pentru că Adevărul spiritului aparține unei fantastice lumi de basm. O nouă eră răsare și omul iese din ceața lumii infantile pentru a intra în lumea conștientă a adultului…
Pace tuturor!
Dumnezeu este forta suprema! Buna , rea , mica , mare nu conteaza. Important este ca e acolo si ca ne ajuta:)
Într-un fel este așa cum spui. Poți trăi foarte bine fără să-L iei în calcul – important este cum trăiești și cât de responsabilă este viața ta. În momentul în care trăiești cu pretenția că-L iei în calcul atunci devine o problemă, pentru că îți definește credințele și este important să nu trăiești cu o iluzie.