Dorința… Visul… Ce sursă de tristețe! Este cu mult mai plăcut momentul în care se naște dorința, secunda în care visezi, decât realizarea materială a lor. Dorința este pasiune, visul reverie și de aceea sunt idealizate și par să conțină în ele fericirea și împlinirea. Dar ele se împlinesc, dacă se împlinesc, în realitatea lui „acum” și nu vor fi niciodată egale cu dorința. Visul rămâne vis în timp ce tu rămâi cu gustul amar al realității. Și asta pentru că te-ai mințit încă din capul locului, din secunda în care ai ieșit din certitudinea momentului și te-ai aruncat, trup și suflet, într-un viitor inexistent, într-o iluzie. Și iluzia aceea îți promitea fericirea…
Dorința este mișcarea spre viitor. Cu dorința ia naștere timpul și viitorul pentru că ai nevoie de ele pentru a avea dorințe. Dorința te minte, îți spune că nu poți fi pur și simplu fericit, că trebuie să faci sau să obții ceva înainte și abia după aceea poți fi fericit. În felul acesta întorci spatele propriei tale existențe pentru a fugi după o idee ascunsă într-un viitor inexistent. Și nu există dorințe bune, oricât de nobile ar părea, ele ascund mereu necesitatea fericirii. Chiar și atunci când nu-ți dorești altceva decât să fii mântuit și să ajungi lângă Dumnezeu. Nu bani, nu obiecte ci Dumnezeu, nesfârșita fericire divină… care este, până la urmă, dorința de plăcere.
Indiferent ce-ți dorești, plănuiești sau visezi nu se va realiza niciodată. Prezentul este mereu diferit de ceea ce ți-ai dorit, poate fi asemănător, foarte apropiat, dar niciodată exact cum ți-ai dorit. Dorința este o risipă de timp și energie. Este doar o repetiție a ceea ce deja ai și știi pentru că nu poți să-ți dorești necunoscutul. Dorința nu te va satisface niciodată. Dacă un leu nu te poate satisface, cum vor putea un milion de lei să te satisfacă? Vor fi un milion de insatisfacții… Dacă o femeie nu te poate satisface și-ți creează atâtea probleme, cum vor putea o sută de femei să te satisfacă… Imaginați-vă doar!
Întrebați-vă de ce nu puteți fi fericiți acum. Orice răspuns vă vine în minte vă va lega de o dorință și, de cele mai multe ori, de această dorință sunteți conștienți că este irealizabilă. Dorința este ceea ce te împiedică sa fii fericit. Fericirea nu este un scop, nu este o cucerire – fericirea este o alegere! Și poate fi doar acum! Când se trăiește în prezent dorința nu poate exista și atunci nu mai există nimic din ceea ce ți-ar putea alunga în viitor fericirea!
Super articol. Felicitari
Mulțumesc!
Foarte interesant punctul de vedere.
Eu totusi cred ca este vorba de fantezie aici, dar si de dorinta.
Sigur ca imi doresc sa merg in parc si nu sunt dezamagit de realizarea materiala.
Da… dar nu va fi niciodată așa cum se dorește. Uneori, ajunși acolo… plouă!
Intradevar este un articol fain.
In momentul in care iti doresti ceva cu adevarat ti se umple sufletul de sentimente si incerci sa ai cea ce iti doresti. E un sentiment unic:). Un articol foarte bun! Felicitari
Imi place cum ai tratat acest subiect, dar uite ma simt mandru sa spun asta, ca in cea mai mare parte a dorintelor pe care mi le-am pus in gand, s-au indeplinit, si asta pentru ca dorintele ne fac pe noi sa fim persoana din secunda urmatoare, dorinta te face sa iti schimbi total cursul pentru ca incerci sa ajungi la indeplinirea ei pentru a iti satisface acea placere de a fi fericit, si nu pot spune decat ca esti nefericit atunci cand iti doresti ceva si nu primesti deoarece probabil ai ajuns atat de aproape si poate ai intampinat greutati pe parcurs si iti spui ca ceea ce vrei tu este imposibil, dar imposibilul este dupa parerea mea un termen conceput de noi pentru a justifica renuntarea, pesimismul. Eu sunt o persoana foarte optimista si indiferent cat de greu imi este sa realizez ceva sau sa imi indeplinesc o dorinta pentru a dobandi fericirea, intr-o zi stiu ca se va intampla pentru ca tot si toate au un rost si sunt interconectate cu universul. totul se intampla cand trebuie sa se intample, asta trebuie sa stim, ca nu se intampla atunci cand vrem noi, este ca si atunci cand te rogi la dumnezeu pentru o minune si te astepti ca a 2-a zi sa o primesti, dar defapt poate nu apare sau nu a aparut nici in ziua de azi acea minune dar asta nu inseamna ca ea nu este undeva acolo asteptand momentul oportun, si totul depinde de noi de cum lasam lucrurile sa se apropie de noi. eu sper sa fi fost destul de clar in opinia mea, si felicitari inca odata pentru articol. Numai bine
Ai foarte mare dreptate dar, vezi tu, dorința ta este altceva. Este un scop, este dincolo de dorința simplă ce-ți este necesară pentru a fi în sfârșit într-un fel. În timp ce scopul presupune acțiune conștientă acum, dorința nu face decât să te îndepărteze de viață. Și apoi optimismul, optimismul este până la urmă credință. Este credința cea care face diferența, cea care mută munții sau care vindecă. Scopul este locul unde trebuie să ajungi pentru el însuși. Dorința este mai mult un auxiliar, o treaptă imaginară, în atingerea scopului.
Super, foarte inspirational!
„Dorința este mișcarea spre viitor. Cu dorința ia naștere timpul și viitorul pentru că ai nevoie de ele pentru a avea dorințe.”
Din pacate, viitorul vine inevitabil. Vine peste mine in timp ce scriu aici.
Nu mai am de mult dorinte…singura mea dorinta as zice ca a murit.
Dar timpul tot trece…
Unica ta dorință a murit… și viitorul vine peste tine… Ești tare nedreaptă cu tine! Am o veste proastă: suntem nemuritori! Am și o veste bună: trăiești o iluzie! Dorința asta care a murit nu e deloc moartă! Își bate joc de tine în continuare! Altfel nu te-ar mai strivi timpul și nu l-ai mai simți atât de tăios că trece… Ce e important cu adevărat pentru tine?