Undeva, cândva, într-un oarecare loc, era un băiețel care, deși frumușel și isteț foc, avea un comportament tare urât cu cei care îndrăzneau să nu fie de acord cu el. Era suficient să-i atragi atenția că a făcut o mică greșeală că imediat primeai un răspuns strâmb sau o jignire usturătoare. Tatăl său, un om înțelept, într-o zi i-a dat o pungă cu cuie și un ciocan și arătându-i scândurile gardului i-a spus ca de fiecare dată când nu reușește să se abțină de la un comportament urât, să bată câte un cui în gard.
În prima zi, stângaci, a trebuit să bată 40 de cuie reușind să-și dea de câteva ori și peste degete cu ciocanul. A doua zi, amintindu-și de loviturile peste degete, s-a străduit să se comporte mai bine în așa fel încât să nu mai fie necesar să bată atâtea cuie. Încet încet, după mult timp și după ce a realizat că este mult mai ușor să aibă un bun comportament, a sosit și ziua în care nu a mai fost necesar să bată nici un cui. Foarte mândru, băiețelul a fugit la tatăl său să-i dea minunata veste. Tatăl său a zâmbit mulțumit și i-a spus ca de acum înainte, pentru fiecare zi care trece fără să trebuiască să bată un cui, să scoată unul din gard. Au trecut zilele și la un moment dat, băiețelul, a putut din nou să alerge la tatăl său să-l anunțe că a reușit să scoată toate cuiele. Tatăl l-a luat pe băiețel de mână și l-a condus în fața gardului: „Te-ai descurcat bine, fiule, dar vezi toate acele găuri lăsate de cuie? Gardul acesta nu va mai fi niciodată la fel! Atunci când răspunzi urât, când jignești sau te comporți rău, lași un semn exact ca acestea. Nu contează de câte ori îți ceri scuze, semnul va rămâne acolo!”