Vrei să vorbești cu Dumnezeu? O poți face! Vrei să asculți cuvântul lui Dumnezeu? ASCULTĂ atunci! Dumnezeu te iubește duios! Nu-i nevoie să mergi într-o clădire cu o cruce deasupra ușii pentru a asculta un om pe o scenă… Un om care a primit un titlu de la alt om care declară că este mai aproape de Dumnezeu decât tine! Să fie acesta modul de a asculta cuvântul lui Dumnezeu? Nu… ăsta este cuvântul omului. Nimeni nu este mai aproape de Dumnezeu decât tine! Toate ființele Creatorului sunt egale… și tu la fel!
Ți s-a spus că acesta este unicul mod de a-l asculta pe Dumnezeu. Ți s-a spus că ești păcătos, nedemn să stai în fața lui Dumnezeu… Hm! Dumnezeu este Creatorul care a făcut tot ce există! Dumnezeu te-a creat pe TINE!
Are vreun sens să stai să te rogi, să-i vorbești lui Dumnezeu și apoi să nu-i asculți răspunsul? Această conversație în sens unic are vreo logică pentru tine? Dacă tu crezi că Dumnezeu este cu mult mai înțelept decât tine ascultă atunci ceea ce Dumnezu vrea să-ți împărtășească! Altfel nu ești decât ca un copil mic, care vorbește fără noimă cu părinții săi în timp ce se joacă fără să aștepte vreun răspuns. „Mamă, pot să am asta? Tată, am voie cu asta? Am făcut buba, pupă să treacă! Asta de ce e așa? Dar asta? De ce?” Este momentul să-ți iei diploma în a fi copil și să vorbești cu părinții tăi în loc să vorbești cu ai altora. E timpul să-l asculți pe Dumnezeu!
Ascultă-ți inima! Ascultă liniștea, în momentele de tăcere poți să auzi șoaptele Creatorului! Cuvântul lui Dumnezeu este în adierea vântului printre copaci, în ciripitul păsărilor și în inima ta. Uneori răspunsurile Lui le găsești în cuvintele cântecului pe care-l auzi atunci când pornești radioul sau în cuvintele necunoscutului din ascensor sau în simbolul care-ți captează pentru un moment privirea trecând pe lângă un panou publicitar… Atunci când nu te oprești să asculți, Dumnezeu vorbește în alte moduri. Trebuie să înveți să asculți în toate felurile în care Dumnezeu îți poate vorbi!
Cel mai bun mod să asculți este acela al meditației. Învață să oprești vorbăria continuă din capul tău! Încearcă! Pentru zece secunde nu te gândi la nimic, la absolut nimic. Continuă să încerci, sunt puțini cei ce reușesc imediat. Cu timpul vei reuși pentru câteva momente și cu practică vei reuși să prelungești această liniște. În această liniște cuvintele și imaginile Cerului îți vorbesc. Ți se pare dificil? Cuvântul Domnului merită tot efortul… Dumnezeu îți vorbește ție! E timpul să începi să asculți! Roagă-te și vorbește-i lui Dumnezeu! Meditează și ascultă-l pe Dumnezeu!

28 Comments

  1. Da mai Octavian, roaga-te, sigur te aude o fiinta care nu exista ! Ce oameni inapoiati are Romania asta, de aceea suntem cea mai in urma tara din Europa…

    1. Alin, ești liber să crezi ce vrei, nu este o problemă pentru nimeni. Problemă devine când ai pretenția că credințele tale sunt mai tari decât ale altora! Ce te faci dacă descoperi că nu ai dreptate?

  2. Imi place situl tau. Ultimele articole parca sunt scrise pentru mine. Am nevoie de Dumnezeu, stiu ca ma aude, stiu ca imi vorbeste, stiu ca vrea binele meu. Cumva trebuie sa pot sa il ascult, sa inlatur din mintea si inima mea acele rautati care fac un zid de despartire intre mine si El. Felicitari pentru articole.

    1. Mulțumesc! Nu te desparte nimic de Dumnezeu! „Eu sunt cel ce sunt!” – nu poate să nu fie! Este unicul lucru pe care Dumnezeu nu poate să-l facă! Fă-ți liniște în minte și ascultă – uneori vorbește, alteori te umple de căldură… Dumnezeu ESTE – nu ești, n-ai fost și nici nu vei fi vreodată fără Dumnezeu!

  3. Sincer eu cred ca oricine are dreptul de liber arbitru …pentru ca asa a lasat Dumnezeu ! Nu cred ca nimeni nu are voie sa oblige pe nimeni sa creada sau sa nu creada … iti exprimi ceea ce crezi intr-un mod civilizat si conform perceptii tale fara sa il ” agresezi ” sau sa il „haituiesti ” pe celalat ! Daca nu ai cu cine vorbii nu vorbii ! Nu poti obliga un om sa creada in altceva … Pentru ca singura noastra liberate o obtinem prin gand , sentimente si credinta nimeni nu ti-le poate lua injuga in propriul tau suflet sau minte !

    1. Adevărul este că nu a existat un timp fără doza lui de haos. Toate au părut la vremea lor haotice și fără sens… Cred că originea credinței nu-i la exterior. Există o licărire în noi, un sentiment adânc care ne face să privim infinitul ca parte din noi. Fără această licărire nici măcar nu s-ar sesiza haosul…

  4. Fiecare are dreptul sa creada in ce vrea si sa isi arate credinta sau nu. Important este sa stim sa acceptam si ce cred ce-i de langa noi chiar daca nu le impartasim opiniile.

  5. Da, si eu l-am citit cu mare atentie si intr-adevar este un articol care lasa urme. Sunt de acord cu Octavian, trebuie sa ne rugam pentru a fi ajutati.

  6. Dumnezeu… L-am iubit, l-am iurat, l-am chemat si l-am negat… Dar IL port cu mine mereu. Pentru mine, „linistea” de care vorbeai se traduce in „agitatie”. Pentru mine „glasul” vine din dinamica lucrurilor, dinamica obtinuta prin agitarea materiei. In lipsa acestei agitatii totul devine static si „glasul” dispare, unda se pierde. Pentru mine „ascultarea” se traduce in „luciditate” pentru a percepe mesajul. Fata de mine, Dumnezeu se comporta ca un „tip” vioi, dinamic si pus pe sotii… De multe ori, mesajul transmis pare fara sens si cred de multe ori ca a gresit destinatarul – dar, de fapt, imi pune vigilenta la incercare si chicoteste urmarindu-ma cum ma agit in descoperirea conotatiilor…
    Dumnezeu este pentru fiecare dintre noi asa cum vrem noi sa fie, pentru ca Dumnezeu este maleabil si se comporta cu fiecare dintre noi dupa „nivelul” si firea fiecaruia dintre noi. Poate de aceea, de-a lungul timpului, oamenii au avut mai multi idoli, mai multi „dumnezei”… Povestindu-si unul altuia despre Dumnezeu prin propriile lor perceptii, care perceptii probabil (cel mai sigur) difereau unele de celelalte, oamenii au ajuns, probabil, la concluzia existentei mai multor dumnezei. E doar o teorie! Ce vreau sa spun este ca fiecare dintre noi are dreptate in privinta lui Dumnezeu: fie ca-l laudam sau nu, fie ca-i recunoastem sau nu existenta, fie ca il descriem intr-un anumit fel, si asta prin prisma propriilor noastre perceptii, interpretari si aprecieri a ceea ce „ascultam” si a propriei noastre capacitati si vointe de a-L „asculta”.

  7. Vorbim prea mult si ascultam prea putin. Daca omul crede ca e mai important sa vorbeasca decat sa asculte atunci nu i-ar fi dat natura doua guri si o ureche?

  8. ajungi sa te rogi la Dumnezeu doar atunci cand iti este greu si iti pierzi speranta, dar totul tine doar de tine iti da tie putere si curajul de a continuat este ceva psihic

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

After you have typed in some text, hit ENTER to start searching...

%d blogeri au apreciat: