Viața noastră este condiționată de societate, de credințele și morala societății. Religiile sunt cele care ne condiționează cel mai adânc. Ele ne impun credința în ceva și această credință nu are întrebări și răspunsuri – este credință! Una dintre cele mai inteligente manevre din partea oamenilor, o genială operă de manipulare a maselor. Oameni buni, s-a pierdut conștiința posedării inteligenței! Această inteligență dăruită de Dumnezeu, același Dumnezeu al religiilor care condamnă căutarea, cercetarea, deschiderea orizonturilor oamenilor inteligenți. De ce-ar fi făcut Dumnezeu un dar ca acesta pentru ca apoi să-i interzică folosirea? O minte vie, curioasă, elastică, deschisă nu poate fi satisfăcută de concluziile credinței. Pentru că aceasta este credința – o concluzie sau o sumă de concluzii după care nu se mai discută, totul rămâne ferecat sub amenințarea pedepsei eterne! Dar concluzia nu este decât locul unde ai ajuns raționând, locul unde ai obosit gândind. Nu este nici pe departe un răspuns final sau adevărul absolut. Inteligența trebuie stimulată pentru că în inteligență stă puterea omului. Religiile s-au străduit și se străduiesc încă din răsputeri să suprime acest dar divin pentru că știu care este puterea inteligenței, religiile știu că inteligența oamenilor este sfârșitul lor. De ce credeți că au exterminat populații întregi în numele credinței? De ce credeți că absolut orice activitate umană care duce la conștientizarea naturii noastre este etichetată ca satanică? Fraților… trebuie să ne eliberăm de scheme, de condiționări, de gânduri prefabricate și modelate de alții. Trebuie să ieșim din tipare pentru a putea respira libertatea și conștiința de a fi Ființe Inteligente!
De câte ori v-ați întrebat: de ce urmez majoritatea? Din comoditate? Pentru că așa e normal? Pentru că reprezintă adevărul sau pentru că toți o fac? Lumea e plină de reguli, de principii, de legi… Încă de la naștere ne sunt impuse șabloane, primele hăinuțe, primii pantofiori, primele vitamine, etc. Apoi botezul, grădinița, școala, toate acestea fiind trepte ale diminuării libertății, ale îngrădirii inteligenței. Libertatea devine o utopie, pur și simplu o iluzie: ești liber într-o închisoare ale cărei gratii sunt făcute din condiționări, influențe și scheme de gândire. O închisoare zidită pe dualitate, unde domnește nevoia de a fi recunoscut, nevoia de a fi primul sau cel mai tare, nevoia de a judeca pe alții și a te judeca în raport cu alții, nevoia de a fi acceptat de alții… exact ca animalele care intră într-o haită dar cu diferența că noi suntem o haită domesticită, îmblânzită și adusă la umilință.
Libertatea este atunci când te eliberezi de șabloane, atunci când ieși din turmă, când devii Tu! Nu în sensul de a fi împotriva grupului ci de a avea o identitate distinctă în grup. Cum spunea Iisus: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” Trăim în acest sistem dar nu trebuie să-i aparținem!
Atunci când cineva se izolează sau pornește pe alt drum nu-l judecați! Nu e nebun, doar se desprinde de turmă pentru a înțelege cine e, ce e și de ce face parte din turmă!
Fiți inteligenți, fiți treji, fiți ceea ce sunteți, dați un sens propriei voastre existențe temporare pe acest pământ! Folosiți toate aceste daruri care v-au fost date în folosul umanității și nu pentru a fi jertfite pe altarele închisorilor mentale!