După ce trec ploile, după ce aerul se curăță și norii fac loc unei lumini clare și vii, de pe balconul casei mele pot zări Alpii acoperiți de zăpadă acum. Nu e un spectacol de fiecare zi… doar după ploaie. Altfel aerul se îngreunează de smog și munții pier trist în depărtare. Privindu-i astăzi, îmi veni în minte miracolul și necesitatea noastră de-al vedea și de-al căuta. Toți, în sinea noastră, căutăm miracolul și asta pentru că ne lipsește credința. Nu credem! Și căutând acest miracol rămânem orbi la propria viață, viața care este de fapt singurul miracol care merită văzut, trăit și simțit. Suntem încătușați de propria noastră necredință, prizonieri ai propriilor gânduri și sclavi dorințelor mărunte. Și de aici pleacă nemulțumirea și tot răul izvorăște din simplul fapt că nu putem accepta lucrurile așa cum sunt. De aici pleacă singurătatea, pentru că fiecare vedem așa cum vrem, simțim conform nouă, ne încăpățânăm să fim unici și, din păcate, așa și trăim – unici. De unii singuri înconjurați de toți… ne căsătorim, ne creștem copiii și murim singuri. Pentru că nu vrem să vedem… Nu suntem niciodată singuri și ceea ce vedem și trăim nu este realitatea. Nu este realitatea pentru că refuzăm să vedem copacul acoperindu-l cu numele lui, refuzăm să vedem oamenii mulțumindu-ne doar de hainele lor. Ne mulțumim doar cu definițiile fără să avem curajul să și gustăm. Ne lipsește credința și de aceea ne este teamă să ne privim dincolo de nume și măști, dincolo de haine și de forme. Nu trecem de luciul oglinzii nici măcar privindu-ne pe noi. Și atunci cum să iubești, cum să trăiești și cum să vezi miracolul în care suntem născuți? Ne-am construit propriul infern în mijlocul paradisului inventându-ne povești despre diavoli, ispite și păcate de neiertat… Un singur păcat avem… nu credem că avem ochi să vedem! Și e păcat…

4 Comments

    1. Asta este iarăși o lipsă de credință… Nu credem că suntem suficient de puternici să înfruntăm când de fapt nimic nu ne poate răni!

  1. Cum sa credem daca in jurul nostru este dezastru? Cum sa credem daca nimeni in jurul nostru nu mai crede in nimeni si in nimic? Un mare cerc vicios din care nu prea ai cum sa iesi…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

After you have typed in some text, hit ENTER to start searching...

%d blogeri au apreciat: