libertateLibertate… Suntem atât de prinși, suntem atât de strâns legați încât dacă ne-am elibera am intra în panică… Știți de ce vorbim atât de des de libertate? Pentru că este doar un vis, la fel ca iubirea și fericirea. Nu pentru că nu ar fi reale, ci pentru că nu mai știm cum sunt ele! Ne învârtim mereu în aceleași spații – casă, muncă, barul sau clubul preferat, discoteca sau restaurantul de sfârșit de săptămână, aceiași oameni, aceleași tabieturi… Și apoi dependențele, idolii și credințele. Toate astea sunt harta propriei noastre închisori. Este o închisoare cu ușile deschise… dar ne este îngrozitor de teamă să ieșim afară. Cel mult mai adăugăm o celulă, mai adoptăm o ideologie, mai dezvoltăm o dependență sau ne găsim un nou idol în fața căruia să ne închinăm. Așa, pentru puțin timp, ne simțim liberi. Dar nu credem foarte tare și de aceea ne batem cu pumnii în piept, căutăm alți oameni să creadă și astfel să ne confirme iluzia! Devenim apoi sclavii iluziei și suntem capabili să strivim pe oricine ar îndrăzni să vadă altfel. Când vorbesc de dependențe nu mă gândesc neapărat la droguri, tutun sau alcool… nu. Mă gândesc la acele dependențe perfide, ascunse pe care nimeni nu le consideră ca atare. Ce tragedie să ieși din casă fără telefon, de exemplu! Ce tragedie să te știi pentru o oră de negăsit! Și asta în condițiile în care de multe ori chiar n-ai chef să răspunzi, nu-ți place că te sună X sau Y sau este momentul cel mai nepotrivit cu putință. Și, culmea ironiei, toate reclamele pentru telefoane fac trimiteri mai mult sau mai puțin directe la conceptul de libertate. Ni se vinde o iluzie a libertății în sunet zornăitor de lanțuri! Ne mai amintim libertatea? Mai știm noi ce înseamnă? Ești liber să crezi ce vrei! Serios? Și ce vrei să crezi? Ceea ce te-a condiționat educația? Ceea ce te-a condiționat societatea sau ceea ce te-a condiționat religia? A cui judecată își râde de tine prefăcându-se a fi a ta? De fapt, în această închisoare, nu avem nici o opțiune reală, avem doar mai multe iluzii între care să alegem… răul cel mai mic! Și totuși ușa spre libertate există și este deschisă tuturor. Doar conștiința o poate vedea și doar conștient, cu suficient curaj, îi poți trece pragul.

7 Comments

  1. Bine zis o inchisoare…dar trebuie sa evadam din ea din cand in cand, sa facem lucruri noi sau lucruri frumase. De exemplu, o plimbare la munte te poate face sa uiti de tot 🙂

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

After you have typed in some text, hit ENTER to start searching...

%d blogeri au apreciat: