… jurnaliști, moderatori, redactori, invitați la talk-show-uri, făcători de discursuri, bârfitori, în limbaj comun. Ca sunt de dreapta sau de stânga, intelegenți sau numai isteți, sastisiți sau încă lacomi, cu succes sau cu regrete, egal, toți participă, dau prostia mai departe. Mediile de informare de pe tot globul de la Moscova la Mainz, de la Beijing la Atlanta, de la Satu Mare la Mangalia fac unul și același lucru, cară prostia dintr-un loc în altul. Adică o iau de unde se întâmplă și ne-o toarnă nouă pe cap (în cap – depinde cât de naivi sau cu gura căscată suntem).
Prostia este minimalizarea informațională. Informația, dacă e densă și de calitate, produce gândire, împărțită la miliarde de capete verzi, devine inocentă. E ca un vaccin contra dorului de înțelepciune.
Cândva, nu știu să spun exact clipa, că nu sunt medicul lui Dumnezeu să le știu pe toate, societatea a început să fie prea inteligentă sau nu prea grăbită să fie deșteaptă. Egal. Gândea prea mult. Asta e cauza! Gândea prost sau bine, nu are importanță. S-a creat necesitatea unei diverisuni. Și această diversiune se cheamă explozia informațională.
În România ea a apărut mai întâi ca o bubă, apoi ca o infecție, s-a transformat într-o revoluția celor care țipă pe la toate coluțurile. Ca să îi aducă înapoi în case trebuia să fie cineva care să țipe mai tare ca ei. Televiziunea. Așa că seria a doua a revoluției s-a transmis pe micul ecran.
Egal. Românii nu contau. Problema era mondială și a rămas mondială. Prea multe gânduri produc reziduri și ele trebuie undeva deversate. De aceea s-a descoperit internetul. Aici putem scrie ca nebunii că tot nu ne ascultă nimeni, ba mai și ținem oamenii în fața monitoarelor pe ideea că au voie și ei să își spună părerea. Suntem liberi să scriem ce vrem câtă vreme cotizăm la ținerea în laț a gândirii umane.
Informația a devenit din eliberare, formatoare de personalitate, de personalități o închisoare, o povară care ucide.
Apa care o bei din pahar sau chiar cu sticla e dătătoare de viață, în formă de viitură, tzunami te ucide. Așa este și cu informația. În cantitate dozată și bine prelucrată te face om, în exces te face praf și pulbere.
Soluții?
Slavă Domnului există, dar ca să nu mai lungim postarea vi le spun. Nu încercați să ghiciți. Sau dacă vreți neapărat… Cine vă poate opri. Pe mâine.
Un naiv inteligent sau un prost savant, sau ceva de soiul ăsta…